Poezii de Viorica Iliescu, pagina 21
Astenii
am vrut să strâng
în brațe un arbore
din imensitatea pădurii
dar mi-au amorțit
palmele, gândurile
mamă
si sufletul mi-a înghețat
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de sus
cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
merii se-mbracă-n tunici
cu nasturi de aur pe care-i
închid un pic mai sus de rădăcini
sub greutatea florilor
dincolo de cumințenii și liniști
singurătatea trunchiului contemplă
distanța clară a lumii
e sărbătoare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
în țipăt
sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Burnița
între noi, depărtări
cu mult mai adânci
decât setea pietrelor
spălate de ploi
povești ce înfloresc
din spaimele lumii
și umbre tremurând
la ceas de zăbavă
între noi, burnița
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător
în cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
are puterea să râdă spasmodic
să plângă din prezentul perpetuu de tuș
oameni de ghips
zei cu fața întoarsă pe socluri
într-un trecut ce curge ca apa
pe geamul marii odăi
unde putrezește speranța
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Ți-e foame?
Nu.
Picioarele ți-s amorțite?
Nu.
Te doare ploaia care curge
fără să știi a controla?
Nu.
Cumva ți-e sete?
Da,
mă dor fântânile din umerii
acestei umbre care sunt -
Îmi spuse îngerul
mai abătut ca niciodată.
Și-apoi, plecă.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
totul are un sens
până la urmă
de ce-aș cosi iarba
acum când știu că
mâine va crește la fel
de ce-aș mai aștepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
în inima pietrei
însetată de verde
prin vasele mici
ce spumegă doruri
furii în coșuri de timp
purtate pe brațe
de marile artere
înspre fiorduri
necălcate de om
sfârșit
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
