Viorica Iliescu

Calul sălbatic şi eu

rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele

el
îşi pune zăbala pe suflet
să nu plângă

eu hoinăresc
fără o ţintă precisă
prin rouă de drum

habar nu am
când ne ajunge dorul

el zburdă prin crânguri

eu simt fuiorul îndoielii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa de borangic

când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng şi râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopţii
şi tac şi râd
în cămaşa asta de forţă
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toţi neiubiţii
neştiuţii
nevăzuţii vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâş
o iau înaintea ochilor
şi merg
pe panta abruptă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aripi bat

oricâte ierburi
crescute haotic
în mâluri
te-ar mângâia

oricâte ape
ce duc spre nicăieri
te-ar spăla

oricâte ceruri
s-ar închide
sub pleoapele-ţi grele

să nu deschizi ochii
îngerul meu

să nu mă orbeşti
când vie îmi este lumina
şi vreau să te văd
îngere

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

lucii sunt stelele

tulbure apa

nămolul respiră
prin branhii

la capătul podului
Hades aşteaptă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

destinul bate la uşă
din pietrele negre

sunt prinsă-n coarda viţei-de-vie
ce înfloreşte a sărbătoare

nu pot să-i deschid lui

încerc să-ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii

destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la uşa mea

când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai şi iad

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

aburi în bălţi

broaştele mor sufocate
între apa stătută şi mal

doar vântul adie în stuf
negrăitoare nelinişti

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

ca un ciot vânăt şi rece
desprins din liniştea sacră
soarele trăieşte cu mult mai puţin
la fiecare şase secunde pământeşti
alţi sori neştiuţi îi pun pe faţă
banduliera nu ca să tacă
ar fi făcut implozie
florile răului şi gloanţele oarbe
îl declară a fi vinovat
de port ilegal al luminii
la fiecare şase secunde lumeşti
vine unul cu un halat gri
aruncat neglijent pe umeri
şi spune şi spune
lasă poarta dintre ferestre
deschisă
doar vântul şuieră la numărul şase

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivitate

acolo unde muntele
sărută marea
e un regat
de trupuri captive
acoperite cu sare
eu înotam în apa
mai albă ca neaua
şi învăţam să mă
caţăr spre tine
cu unghii de flori
tu coborai pe sania
trasă de mirajul pădurii
ca fata morgana
totdeauna departe
de lumea captivă
ce ne ţinea
suflete albe în noapte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşii

furtuni dinspre nord
loveau tare în noi
ca nişte elice interzise
în zborul rotund
ce sunt compartimentele?
ne întrebam
despărţituri într-un vagon
de tren
de inimi
spuneai
un timp etanş
ce ni s-a oferit
din haosul universal
ca să trăim distructiv
precum cărăbuşii
salvându-ne zborul final
cu două aripi rămase

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carantină

m-au prins la graniţa
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au ţintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" şi-a zis
luaţi-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape şi vânt
loc pe care-l numiţi carantină
în lumea voastră tristă şi rece

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!