Poezii de Viorica Iliescu, pagina 26
Doar tu
peste noi duhuri
adorm sub luna febrilă
rotindu-se în abis
câte sunt toate
și câte nu sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
inima țipă
prin toate capilarele
se agită
și clocotul sângelui
izbește în trupu-mi
firav
ca o barcă lovită
de un val uriaș
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioșii mergeau la altar
purtând pe brațe
crengi de salcâm
și ciocuri de păsări
deasupra golului
ce făcea piruete
în spațiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
și foame de voi
în ziua a șaptea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară și plouă!
din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
din amintiri zdrobite mișel
cu colți de gând
între destine
rămas-am singuri
Doamnă
cu pași nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei
între noi
tremură cerul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsă
când basmul se va opri
în setea pietrelor
ținutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
și o negură albă va coborî
peste cei adormiți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou
de ce-aș zdrobi sub tălpi
un fir de iarbă?
de ce-aș ucide-n zborul ei
o gâză?
de ce-aș opri un cântec
din gâtul unei ciocârlii?
de ce n-aș auzi
pădurea sub cetini?
un zvon ca vuietul de corb
întors, îndepărtat și rece
mai straniu decât raza lunii
se-aude aici
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenței mele fragile
Cosmosul e fierbere și cânt
și-mi este atât de ușor să ating
fruntea Stelei Polare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
se lepădase de sine
iarba din bălți
ca de un rău neîntâmplat încă
din aburi și valuri lucii
înfloreau bucurii
ca o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram tineri
îmi promiteai marea
cu toate urgiile ei
sarea din munți
mi-o puneai la picioare
să merg drept ca Iisus
pe drumul rămas între ape
săpate de timp
nimic nu-mi promiteai
nici ziua nașterii mele
nici clipa morții tale
într-o zi de duminică
aproape caldă de noiembrie
marea vuia la ușa noastră
cu toată armata de crabi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
E un miraj iubite
nimic nu e palpabil
- sărutul, umbra, floarea -
căci nu există timp
nici moarte-n contopire
tu și eu
renaștem și trăim în alte
emisfere, de mii de ori.
E un miraj iubite
căci nu există spațiu
când zarea mării-ți pare
un infinit obstacol.
Am să te-aștept
în lumea dintre lumi
cu un buchet de flori albastre.
Atunci vei ști
că suntem mici lumini
din Lumina Divină
și fi-vom împreună
cât Universul va trăi.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
