Viorica Iliescu

Eu am o inimă şi-un ochi

nu ştiu ce mă aşteaptă
pe drumul drept indus

între păcat şi multe alte breşe
ce duc invariabil tot acolo
păcatul de-nceput

constat că inima-mi vorbeşte
şi pot privi cu-al treilea ochi
mult mai profund

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi cu tine

am îmbrăţişat
timpul rămas

el ne-a pus laolaltă
cu ce ne puteam oferi

un pic de tu
puţin din mine

umbre dansând

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

ciudată trezire a stelei
născută din novă

ce putere nedreaptă
poate să aibă
praful cosmic
asupra mulţimii de poduri
intergalactice

sunt umbra lui doi

ah!
minusculă viaţă
te voi închide cu cheie de sori
în urechea internă
a câinelui meu orb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

locul spre care se duc elefanţii
când vor să adoarmă
cu fruntea rezemată de nori
pare a fi un nonsens în cursul
firesc al luminii de la capăt
înspre acum
exil în azil sau moarte în exil
mă întreb
de ce atâta risipă de viaţă
pe drumuri ce converg totdeauna
la fel?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrasenzorial

undeva
la marginea liniştii coapte
se aude copita de cal cum bate
în lutul încins

dar unde?
şi cine să audă?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea

Eram atât de trist şi atât de fericit
încît strîngîndu-te în braţe
tot timpul îmi părea
că am cătuşi de aer.
El a trecut pe lîngă mine şi mi-a zis;
- Ce-mi dai ca să le tai?
- Nu-ţi dau nimic, i-am zis,
nu vreau să mi se taie
cătuşele de aer.
El a plecat
cu ochii scoşi de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătuşare.
Ce ţară, Doamne, pentru un copil!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălţi
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ţi faţa spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe faţa brăzdată a lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără identitate

se schimbă macazul

şinele vechi se revoltă
în noaptea ce curge domol
legănată de golul suprem
dintre linii

acarii adorm şi uită

parada fantomelor
un grup de copii ce plâng
mai presus de cumpăna simţurilor

semafoarele ţipă

în susurul nopţii
singurătatea
fereastră uitată deschisă
de cei ce schimbă un ac

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa arborilor mei

chip fără mască
faţa arborilor mei
apoi
şi apoi
şi pentru totdeauna
e luciul unei oglinzi
tremurul apei
izbăvirea
viaţa mea de iarbă
neatinsă de somn
absentă în această tăcere
din care începe ruptura
şi ruga
în

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Puse pe masa de pluş
Trei pietre:

Una albă ca un descântec,
A doua, roşie ca inima ei.

Tot ea se legă strâns
De o cruce.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!