Poezii de Viorica Iliescu, pagina 29
Icoana raiului
izgonirea din rai
este povestea acelui
ce nu și-a pus fașă
pe rana deschisa
in suflet și trup
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoanele nu plâng
ți-am spus de-atâtea ori
despre iluzii optice
icoanele stau înrămate
în ziduri
legate cu lanțuri de flori
în altarul vremelniciei
totuși
se pare că tu ai dreptate
icoanele plâng și zâmbesc
uneori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impact
de acolo și până aici
doar roua florilor poartă
ecoul
peste raze de lună
soare sfâșiat
se aud susurând ape
lacrimi solitare
ce se vor locuite
de o dragoste mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impar
îngerul meu juca la ruletă
tot ce agoniseam cu greu
în ziua de coasă
eu adunam fluturi verzi
el cosea iarba albastră
inechitate, i-am spus
dacă vrei, eu sunt tu
tu poți mai mult decât mine
adună frumusețea ce piere
vezi cum pui laolaltă
pe rânduri matematic alese
aripa ta, sufletul meu
mie să-mi lași o brazdă de cer
un pic mai searbăd
decât o plăpândă speranță
de număr impar
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În absența culorii
despre ce o să fie
voi scrie cândva
pe giulgiul gri
captiv și el
în frunza subțire
să fie-n oglindă
galop de potcoavă pierdută
în mirajul acelei lumini
cu mult mai adâncă
decât lumina lumânării
călăuză
pe lungul drum
cred c-am să pun cândva
pe pânză
poemul cailor sălbatici
sacrificați
de noaptea minții noastre
ireversibil
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vis
am fost cândva
spațiul rotund
al zborului
un roșu sângerând
în unduiri de vânt
o aripă ascunsă
în suflet de ceară
dincolo de aduceri aminte
eterizate trecuturi
am fost
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de septembrie
se răzvrătesc norii
plâng peste trupul chircit
al dimineților amare
soarele se prelinge
în palma deschisă a lunii
adorm chiar florile
pe iarba tunsă mărunt
ascult la vecernii
șuierul vântului cum se zbate
în noaptea ce arde
îmi infășor ochii
într-o gigantică perdea țesută
de fluturii ce plâng
în toamna noastră
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
sculptori ai vremii
au ostenit să cioplească
în piatră statui fără cap
le-au pus pe socluri cu mult mai înalte
decât poate iarba să crească
a venit unul și-a zis așa într-o doară
munții mei par mici comparativ cu alții
și au căzut socluri cu tot cu statui
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisoarea
de ce punem uși
locului în care trăim și dormim?
ne apărăm de hoți, ploi, caniculă,
ger, ne apărăm de noi,
de sufletele celor duși
ei rămân între ziduri și ferestre deschise
facem și chei pe măsura ușilor noastre
de ce rămânem singuri și triști
când soarele urcă timid
spre odaia din haos?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndeajuns
chiar piatra albă
are-un destin ocult
la care să mă-nchin?
pe care s-o ascult?
deasupra golului vecin
fac piruete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
