Poezii de Viorica Iliescu, pagina 30
Înfloresc pietre
în fiecare dimineață
ea împletea din părul ei
și-o rază
unele drumuri
adormite-intre petale
altele tăvălite- n noroi
și se ruga mereu se ruga
să-i fie îngropate păcatele
într-un pământ ce simte
zădărnicia lanului de flori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger în derivă
Dacă vântul ar sta
nemișcat pe o piatră.
O, Doamne, câtă apă-ar țâșni
din frunți de păsări și de arbori!
El, îngerul meu trist
îmi mai zâmbi încă o dată
din colțul stâng al vântului
și părăsi fără suspin
o aripă-n ghețari.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îngheț
la ceas târziu
răsună în burg
copite de cai
chircit ca o umbră
cade omătul
pe infinitul ca iarba
e iarnă grea
orologiul din turn tace
caii își pierd galopul
pe gheața ce sună absent
a neputință
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
sărutul ierbii dimineața
umbra lunii lăsată
ca o perdea sub care mă ascund
să joc șotronul sau să bat țurca
pe roua ochilor tăi
pe toate ți le dăruiesc și mă rog
mai umple doamne cupa
căci vreau să beau clipa aceasta
să uit
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarceri
din pulberi de humă
înfloresc ghiocei
trecătoare e vraja clipei
ce vrea să ne țină captivi
în zvonul întors
un pumn de semințe zvârlite
de-un zeu nebun
pe calea trecutelor zbateri
înșelătoare și reci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între culori
femeia asta
s-a insinuat între noi
precum otrava
administrată în doze mici
bolnavilor cronici
ea nu are decență
morală
nici vârsta nu și-o asumă
femeia asta poartă culori
ce nu i se potrivesc
sigur ne vrea!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între noi
depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
povești ce înfloresc
din spaima pădurii
și umbre tremurând
la ceas de zăbavă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric nu e
noaptea este o altă lumină
a stelei
în drumul ei sinuos
spre ziua de mâine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
