Poezii de Viorica Iliescu, pagina 33
Moartea
mă-nvăluie toamna
cu umbre cărămizii
și frunze veștede
mi se zbat lângă tâmplă
lasă-mi timp
doamna mea
între noapte și zi
o răsuflare și alta
curând
voi îmbrăca
rochia neagră a iernii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
nu-mi lăsa moștenire
tot ce n-am avut și avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de țărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc și totuși își caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie și-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea
pe umerii șarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtița duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
și Adam plânge
apăsătoare și dulce
rămâne privirea
șireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
mă iartă iar
încă o dată
iartă-mi nevolnicia
de a fi
un maldăr de hârtii
aproape albe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesiguranță
și piatra albă
are-un destin ocult
la ce să mă închin?
care poveste din durerea lumii,
pe care s-o ascult?
deasupra golului vecin
fac piruete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
nu plâng
privesc din ce în ce mai rar
înspre fântâni din cer
ciuturi întoarse
lut
de ce să plâng lumina?
ea m-a ucis
dinainte de-a fi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată la fel
ce stare de bine adie
peste ochiul sării din mare
se-aud muzici divine
dinspre pleoapa desprinsă brutal
de țărmul ce și el plânge
de parcă o lamă fierbinte-ar tăia
în adânc
nisipul de om
omul de câine
și totul se zguduie
capătă alt sens
în ochiul furtunii
ce m-a înrobit
fără de sens
atât de aproape
niciodată la fel
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic și nimic
ești cea mai frumoasă
din toate câte sunt
nimic nu rămâne
mi-ai spus
toate nopțile curg
în frumusețea ce piere
spre un statornic tărâm
tărâmul damnării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare
ce tare bat ceasurile-n burg
noaptea
le simt răsuflarea fierbinte
cadența acelor ce cad
se ridică
adorm ca niște soldați
ce umblă cu scuturi
în liniștea albă
desprind inima celor țintuiți
în negura zidului
și ninge ninsoare de timp
peste piatra din burg
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nord și sud
în timpul rămas
vreau să învăț a scrijeli
pe trupul mutilat de calimă
al arborilor mei
un singur cuvânt
Iubire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
