Poezii de Viorica Iliescu, pagina 34
Nostalgicul urban
mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie fața ascunsă a lunii
cu degete albe
acolo unde piatra lipește afiș
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi
închis
bilete epuizate
înghițite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-și suflarea
de iarbă proscrisă
urbanul dispare între o notă și alta acută
cât resemnarea celor atinși de alămuri
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu
Am capul plin
De șerpi ce eclozează
În pustiu
În fața mea îngenunchează
Păduri ce-ar fi putut a fi...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuferi
se lepădase de sine
mâlul din bălți
ca de un rău
neîntâmplat încă
din aburi și valuri lucii
creșteau bucurii
precum o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii
ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistențe
și-o mare ruptă de țărm
văd cei mai frumoși ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pactul
ce-mi dai
în schimbul renunțării mele
la tot ce-a fost?
el a tăcut
și i-am mai zis câteva
așa
ca la final de concert
când pier ușor alămuri peste fosă
ce-mi dai
în schimbul tinereții ce ți-am dat
fără să știu
orbule
imun la toate
am înțeles târziu
atâta îți mai cer
dacă se poate
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul miroase a viu
să nu ucizi
lumina lunii
nimic să nu omori
în drumul tău
oricât de grei
ți-ar fi pașii
pe negrele zăpezi
în care umbrele
se-așează
privește cerul
încearcă să vezi
cu mult mai adânc
de clipa fulgerată
în colți de nisip
să nu ucizi nicicând
minunea de-a fi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paroxism
plouă istoric
parcă omenirea ar plânge
pe brațul planetei
albatroșii nu mor
o dată cu zarea
marea își duce destinul
pe talazu-nspumat
cu peștii
și verdele crud
din cântecul mierlei
știi tu ceva
despre nervură și frunză
adn?
plouă confuz
bolnav
aproape isteric
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție
Câtă vreme țin
ochiul deschis
înseamnă că sunt.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perenitate
de ceva vreme
am căpătat un obicei ciudat
îmi place să mă ascund
în diverse stări
ale unor lucruri anume
cum ar fi niște scorburi
sau înșelătoare gânduri
din pieitoare spume de stea
în fapt
am fugit în venele unei pietre
să fiu una cu fulgerul ce despică
dincolo de cumpăna simțurilor
colbul luminii
n-a curs picătură de sânge
nimic n-a curs din vena cavă
a pietrei inerte
și am fugit să mă ascund
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum de speța a treia
totul se schimbă
nimic nu rămâne ca ieri
intr-un alt secol
unul își pune pe chip
masca de lup
și urlă-n zăpadă
ca nimeni să-l vadă
să-l stie tăgadă
emoții de fiară
altul scutură norii
peste ape din munti
și plânge cu tot universul
ce naște o zi
când cel cu față de lup
își dă jos masca
și zâmbește aproape uman
unicului cer știut
o lacrimă de om
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
