Poezii de Viorica Iliescu, pagina 35
Peste noi
dincolo de nori
lumina se-adapă
din ghețuri ce dorm
un vas andocă la țărm
în clipa cea coaptă
din pieitoarele spume
răsar alte drumuri și doruri
aprinse peste noi
ploi cu furtuni de zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja
dimineața
viața îmi pare a fi
o plajă ce odihnește
suflete albe și colonii de crabi
e liniștită marea
până la apus
când cerul înghite destine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutim
în noaptea albastră
înșelătoare
ca un mugur
de gheață
liniștea apasă
sternul dansatoarei
doamnă
plouă pe dealul
ce încă miroase
a vie necoaptă
legănată în tropot de cai
năprasnic ți-e dansul
de fum alunecând
peste casa închisă
doamnă
plutim spre alte locații
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul
erai frumoasă
așa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
și coama adâncită în ape
ca o icoană nedeslușită erai
în gâtul pescărușului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ți tulbure visul
în așteptarea dimineții
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămași pe pod
câțiva se retrăgeau în alge
alții în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
și gâtul fluid asemeni sinucigașilor
secundă a mea
de undeva din vaier de timp
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeții.
Nu aruncați cu pietre spre îngeri!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Policromie
când verdele plânge
ne plouă cu alb
mici sfere de rouă
ascuțite alice ne plouă
și ninge tăcut peste noi
înșelătoare liniști
ce leagănă cărarea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porți către suflet
încă ne plouă
cu albe corole
de lacrimi
se usucă pământul
în ochii lor mari
deschiși a mirare
de ce ne plouă flămând
mamă
tată
de ce ne plouă cu foc
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
a fost odată o lume
a mugurilor albi
ce țin în ei captive
ploile
sub bolta unei vieți
topesc începuturile
mă învelesc absentă
cu dunga orizontului
și adorm pe partea zimțată
a calotei de gheață
dincolo de ceea ce simt
dar nu știu și nu văd
renaște în mine
o plăpândă speranță
revin ploile!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
ticăitul celebru
sentimentul bizar
mă încearcă
în singurul sens permis
ce știu eu despre îngeri
și lumi în care n-am fost
ce știu
de ce mă caut mereu
crezând că sunt
povestea sclipitoare
din golul vecin?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
nu pot să-ți spun
că mi-este bine
nici rău nu simt
când mestec în colivă
am gura arsă de neghină
și parcă-aud, chiar văd
cum curge râul
în umbra caldă a poveștii
altfel, aici
e totul cum a fost...
poveste
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
