Poezii de Viorica Iliescu, pagina 37
Reverberații
umerii goi
nasc fluturi
e noapte și plouă
din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge
îndepărtată și rece
lumina putrezește
în lanuri de ploi
eu ce să aștept?
e noapte și frig...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
ai mei levitau între lumi
când mayașii își duceau
morții cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu știau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
aproape înțelept
tristețea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârșit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată și sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
așa cum văd
cu ochiul meu de sticlă
în nopți ce curg spasmodic
peste zăgazuri cosmice
mi se arată
milenii obsesiv compulsive
în albia singurătății
copilul împinge o roată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotund
când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaș
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămașă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
și lumini
povestea ce sună absurd
în clopotnița vechiului sat bântuit
de ochi de felină
ghețuri ce dorm
la fel de rotund
fragil și crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
tată,
dă-i tu fetiței de doi ani
înțelepciunea frunzei
zborul întors al celor ce pleacă
galbenul din bobul de grâu
negrul adânc al pământului
spală-l tu cu lacrima ta
izvorâtă din cer
pe mine mă iartă, acum
când ghețurile dorm,
pentru toate păcatele
mă iartă că sunt fruct copt
în noaptea dintre vișini
sunt mare,
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te uit
ești închistată în zbor
ca piatra sărutată de vânt
cine te crezi
o altă minune a lumii?
îmi spunea muica
mama tuturor mamelor mele,
generații întregi de femei
ce-și acopereau sânii decent
cu cenușa rămasă
din câmpul ars de toți bunii mei
după treierat
fă-ți bagajul și pleacă
oriunde te-ar purta pașii
îmi spunea mama
mamelor ei
cu o blândă dojană în glas
și îmi punea între sânii cruzi
de fecioară o liberă veste
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți
în Ziua Sfântă
să-mi aduci
un buchețel de flori
din câmp culese
cu mâna ta
iar dacă nu voi fi acasă
vezi c-am lăsat pe masă
cana de lut arsă
de apa furată din râu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi spui
mie să nu-mi spui
nimic să nu-mi spui
din tot ce-a fost
o lacrimă pe geam
eu înțeleg tăcerea
albelor cruci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi înțelegi durerea, tată
șase fetițe pe șase scăunele
de lemn în jurul mesei cu trei picioare
înting cu bucata de mămăligă rămasă
în ochiul de ou făcut de tușa
cu mult înainte de revărsatul zorilor
doge făcea naveta pe margini de lumi
pământești, șapte kilometri între
gară și sat, sora mea, prima piatră din neam
ce vorbește i-a spus doge, el era mijlociul
cel născut să fie tatăl a patru stele
George l-ar fi strigat îngerii pe vremea aceea
când două copile orfane mâncau
mămăliga din cioburi de ceruri
tata veghea drumul pe care-l făcea doge
între o margine și alta
seara își rezema bicicleta de poarta ce scârția
a durere, își punea brațele curcubeu
pe umerii mamei și spunea
hai, ia fetele și vino să mâncăm împreună
partea nevăzută a lunii
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
