Poezii de Viorica Iliescu, pagina 6
* * *
sufocat de cordon
puiul de om zâmbea
ca un adult
n-a obținut scor agpar
la naștere
preoții timpului
nu i-au dat nicio șansă
de-a fi
copilul sărac
al unei lumi sărăcite
de marile virtuți
el
singur a rupt cu dinții
giulgiul
a sângerat pe cruce
pentru ei
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în noaptea asta
mă undui
ca iarba
ne-am erbicidat visele
apoi
printre ierburi rămase
mă undui la fel
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
există un timp
al scăldării
în dunărea neagră
fluviu susurând sălbatic
apă spălată de ploi
în care mă-ntorc
așa cum se întoarce
sinele-n el
rămâne doar o enigmă
spre care rost mă îndrept
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
trăiesc într-o lume
a frigului
peștii mor în ape sălcii
copacii adorm
sub cetini
ghețarii au obosit
să asculte
divina muzică
a zăpezii ce cade obsedant
peste pădurea în flăcări
și se desprind
unii de alții
pe albul impur
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmi făgăduiai un pământ
ce nu mai văzusem
în umila mea viață
de scoică vibrând
în marea ca o fereastră deschisă
spre ultima haltă
mă ofereai infinitului
carne și sânge mustind
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă bate un gând
mai alb decât noaptea
ce mușcă adânc
din carnea copacilor
bate peste mine un gând
indecent ca și vântul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te iubesc
Spuse gâdele
Mângâindu-și securea
Și eu te iubesc
Șoptiră
Ochii femeii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stăm față în față
ca două culori
ca două cruci
una prea gri
alta obositor de albă
între noi
pământul miroase
a fân și flori de pădure
a frici
brațele tale de mic picasso
desenează un coș rupt
din cleștarul răbdării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniștea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape și lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când sufletul doarme
pădurile cântă
în noaptea scăldării
când tac pădurile
sufletul intonează
un altfel de recviem
și toate se întâmplă la fel
în neagra lume adâncă
unde nimic nu e
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
