Poezii de Virgil Teodorescu, pagina 3
Voi reveni
M-am întristat și-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuți în scânduri
și globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajiști fără pată
pământ și cer priveliști ce se-ngână
de aer de crepuscul de țărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupțiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur
poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cine știe unde
Erai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veștejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmați,
erai sau nu complicea iluștrilor bărbați
care veneau călare pe-o termită
de cine știe unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă și să-ți facă semne.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cunoscut...
Am cunoscut visători punctuali
Care erau exacți la întâlnire
Ca astrele-n cereasca lor rotire.
Ei nu visau grădini de portocali
Prin care în neștire să se plimbe,
Ci căutau cu mâini înfrigurate
Un punct de sprijin în realitate
Ca să transforme lumea și s-o schimbe.
Unii-au pierit - i-a înghițit abisul
Cu viziunea lor scăldată-n sânge,
Alții-au rămas - dar nu pentru a-i plânge,
Ci pentru-a le clădi aievea visul.
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capriciu, II
Regele vorbea în sala tronului.
Șambelanul își încerca norocul.
Sub tron o virgulă elegantă
roșie ca focul.
Pe când regele rostea ultimele silabe
regina umbla prin palat
în patru labe
izbind în uși
cu ciocul.
poezie celebră de Virgil Teodorescu din Blănurile oceanelor și alte poeme (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arme albe
Acestea vor fi cu siguranță
armele viitorului
dar mult mai albe decât acum,
albe ca merii
în mijlocul verii,
ca o casă de țară proaspăt văruită
din care se aude
râsetul copiilor
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1920)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fac?
- Ce să fac? Tata e ghebos, zise copilul,
mama scoate apă din fântână,
fratele meu mai mic tot timpul mă îngână,
mor de necaz:
o viespe m-a ciupit de obraz,
pantalonul mi-e rupt la un crac -
ce să fac?
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Virgil Teodorescu, adresa este: