Poezii de Vladimir Potlog, pagina 19
Eu mă duc
Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Și sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuțit!
N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine țara mea dragă!
De tine veșnic o să-mi fie dor.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Voi ne dați speranța
Voi ne dați speranță
Că avem un viitor,
Să nu cădem în disperare,
Să fim ca pasărea în zbor.
Voi aveți mâini de aur
Și răbdare de oțel
Vă mulțumim din suflet,
Pentru al vostru caracter.
Voi, care din paturi ne ridicați
Și cu vorba ne alinați,
Sunteți pentru noi,
Ca niște mame și tați.
Sănătate să aveți
Și ceea ce vă doriți,
Să nu uitați de noi
Cei mai puțin fericiți.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ora cinci dimineața
E ora cinci dimineața
Și aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.
E ora cinci dimineața
Și soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe față
Și mă simt fericit!
E ora cinci dimineața
Și aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.
Iarba e cu rouă și soarele e pe cer.
Se naște o zi nouă
Și eu iubesc și sper.
poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saharna
Un loc frumos la noi este,
Un loc ca dintr-o poveste.
Cu dealuri, văi, coline,
Unde se aude zumzăit de albine.
Este o mănăstire frumoasă,
A Donmnului Sfântă casă
Și un izvor cu apă sfântă,
Care sufletul îți descântă.
Un loc care și Dumezeu îl iubește,
El în cărți vechi se găsește.
Locul acesta Saharna se numește,
Un tărâm frumos ca dintr-o poveste.
poezie de Vladimir Potlog (5 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai o patrie
Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ți dorești,
Să ai o fată frumoasă ca-n povești,
Să te iubească și s-o iubești.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.
poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (10 martie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mor de dragoste rănită
Am crezut că mă iubești,
Am crezut că mă dorești,
Dar tu cu cuvinte reci
Sufletul îmi rănești!
De-ai ști, iubite, cât de rău
Mă doare rana sufletului meu,
Și ca o floare mă ofilesc,
O, cât de mult, iubite, eu te doresc!
Căci eu te iubesc
Cum alta nu te va mai iubi,
Și alături de tine vreau să fiu
Pănă când moartea ne va despărți.
Mi-ai spus că sunt cea mai iubită,
Că sunt a ta dulce ispită,
Dar acum mă lași singură,
Să mor de dragoste rănită.
poezie de Vladimir Potlog (6 decembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zburăm înspre soare
Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!
Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.
Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!
Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet de copil
Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.
Când se naște un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Și de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinți e o bucurie mare.
poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vladimir Potlog, adresa este:
