Poezii de Vladimir Potlog, pagina 21
Parfumul primăverii
Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Și eu îl admir cu drag,
Parfumul lui așa frumos miroase.
E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Și soarele e tot mai fierbinte.
Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.
poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge nevinovat
Roma e în sărbătoare.
Traian a dobândit o victorie mare!
Oamenii la zei se închină
În aceasta zi divină.
Vinul curge din ulcioare,
Se coace carnea pe grătare,
E veselie mare,
Gladiatorii se luptă setoși de sânge!
Toți râd, nimeni nu plânge.
Numai pe cer nori negri s-au adunat,
Tună și fulgeră neîncetat!
Poate un zeu e supărat, pentru că ca a fost
Sânge nevinovat vărsat.
poezie de Vladimir Potlog (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.În rochie albă de mireasă
În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Ești a inimii mele aleasă,
Ești o floare de nu-mă-uita.
Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzește sufletul meu prea-păcătos.
Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Și sub steaua fericirii
Toată viața cu dragoste să trăim.
Dar m-am trezit din a mea visare
Și întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.
Căci tu dormeai lângă mine
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fim în doi...
Să fim în doi pe vânt și ploi,
Chiar de suntem cu griji și cu nevoi,
Să fim în doi pe acest Pământ,
Să fim uniți până la mormânt.
Să fim în doi, iubitul meu,
Trupul meu să fie al tău,
Inima ta să fie a mea,
Să ne iubim toată viața așa.
Să nu ne vorbim de rău,
Căci martor este Dumnezeu,
Căci el o să ne judece în ziua de apoi
Să fim în doi, să fim în doi...
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii și parfumul lor
Cât de mult ne-am iubit
Mai ții tu minte?
Câți trandafiri ți-am dăruit,
Parfumul lor și acum se simte.
Dar tu m-ai părăsit,
Copilă fără minte,
Trandafrii s-au ofilit,
Dar parfumul lor și acum se simte.
Eu acum sunt singur,
Și tu nu mă mai ții minte,
Dar eu știu că
Trandafirii și parfumul lor
Vor rămâne pe veci în a ta minte.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e omul pe pământ
Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, și nici sfârșit.
Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Și când vin zorile moare?
Omul, cine e el?
O ființă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.
Dar face cum vrea el,
Și bine, și rău!
Căci așa a fost și va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu
poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te văd
Vreau să te văd, iubito,
Și chipul să-ți sărut,
Dar nu pot veni la tine,
Chiar dacă te iubesc mult!
Tu mi-ai zis că sunt
Un înger dulce pe pământ,
Dar eu, fără tine, mă simt
Ca o frunză bătută de vânt!
Vreau să vii la mine,
În brațe să te strâng,
O, tu, îngerul meu,
Cu chip frumos și blând!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Pe cer răsare luna
Și sufletul mi-i împăcat
Căci în viața mea ești doar una,
Cu chip frumos și păr bogat!
Ești ca luceafărul care răsare nopți dea rândul,
Care îmi luminează sufletul și găndul,
Gândul care zboară pe aripi de vânt,
Să-ți spună un cuvânt:
Că te iubesc de la Lună până la Pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 septembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vladimir Potlog, adresa este:
