Poezii de Wislawa Szymborska, pagina 3
Două maimuțe ale lui Bruegel
Așa arată marele meu vis de maturitate:
șed în fereastră două maimuțe legate cu
lănțișor,
dincolo de geam foșnește cerul ușor
și marea se scaldă departe.
Redau din istoria oamenilor.
Mă bâlbâi și mă scufund.
Maimuța
cea cu ochii la mine
mă ascultă ironică,
cea de a doua parcă dormitează -
iar când, după întrebare, apare tăcerea
îmi suflă ceva
zdrăngănind ușurel lănțișorul.
poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția
Cineva care face cuiva
ce face Regele Alexandru cu sabia
taie pe cineva
cum a tăiat el nodul gordian.
Nu i-a venit în cap cuiva
dintr-un motiv banal
nimănui.
Au fost
sute de filozofi - niciunul n-a descurcat
nu-i de mirare că astăzi se ascund prin
colțuri.
Mercenarii îi prind de barbă,
de răsfirate, albe, ca de țap,
și-aruncă-n aer cineva
un râs puternic
de ceva.
De-ajuns.
Iute a privit Regele de sub panaș,
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Wislawa Szymborska, adresa este: