Dana Ene

Neclintire

Piatra a amuţit.
Niciodată
nu se va mai opune
vântului.
Niciodată
nu va mai propti
apele.
Niciodată
nu va mai vorbi
timpului.
Niciodată
nu va mai crăpa
în buza gerului.
Niciodată
nu va mai străluci
în arşiţa verii.
Niciodată
nu va sucomba
în culoarea gri...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Pentru tine o floare.
Pentru mine pădurea.
Să te-mbeţi cu mireasmă
Când te caut aiurea
Şi să cazi în visare
Cât e ziua de lungă,
Eu să-mi prind ramuri verzi
În clavicula stângă.

Pentru tine un drum.
Pentru mine abisul.
Să-ntâlneşti adevărul
Când cobor Paradisul
Şi să vezi mai atent
Întâmplările vieţii,
Eu sădind perseide
Pe un cer al dreptăţii.

Pentru tine refrenul.
Pentru mine un vers.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

November

Ploaia desenează pe un geam pătrat
Tot atâtea drumuri câte-am străbătut
Cu mintea desculţă, cu suflet zbătut,
Cugetări, emoţii puse la păstrat.

Drepte paralele, un contur rotund,
Triunghiul aproape echilateral,
În căderea ploii fără interval
Stropii grei în văzul clar se-ntrepătrund.

Nimic nu contează, totul e anost,
Vara clocoteşte într-un samovar,
Scuipă-n van tavanul o coajă de var,
Poemul se scrie, altul scris a fost

Şi un altul care-n ciuda vastei ploi
Va fi scris c-un deget pe geamul pătrat
Unde altădată luna a lătrat
Ca un ogar tânăr, alb şi trist la noi.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai spunem

nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.

împovăraţi,
ca nişte bujori sub clarul lunii,
umerii noştrii să înflorească exploziv.

pe ţeasta albăstrie a pământului
timpul s-alunece uşor.

din inimi să ţâşnească fluvii de lavă
peste al nopţilor fier.

nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.

ciocârliile să ridice c-un tril
primăverile-n cer.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Când se lasă roua, de cu zori
Şi-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colţ de iarbă veşnic verde.

Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toţi norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimaţi veghează
Peste munţi, păduri şi peste ape.

Când pământul stă o clipă-n loc
Şi se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de braţe numai mie.

Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoieşte luna toţi pereţii,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineţii.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul ce te ninge

Se lasă frigul pe sprânceana nopţii,
Strada atârnă de un felinar,
La ceasul ăsta, de-ar vorbi pereţii,
Ar trece basmul lumii-n calendar.

Pe la ferestre, chipuri teatrale,
Par nişte umbre care te conjur,
Jucându-şi rolul vieţii... Fiecare
Privind banalul, intim abajur.

Un zâmbet trist. Plânsul neprimenit.
O-mbrăţişare, act de pietate,
Sărutul de final, neavenit
Într-un moment infim de caritate.

Cerul dezbracă ţolul sclipitor...
Am paşii repezi. Se aud în beznă.
Mi-e sufletul şi print, şi cerşetor
Cu lancea orei scrijelesc pe gleznă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile iubirii

Mi-e dor cumplit de tine în fiecare zi.
Dar ce rost a mai spune? Tu nu ai cum să ştii
Nici despre calea-ngustă pe care-am apucat,
Nici despre neputinţa în care stau şi zac.
Să înţelegi n-ai cum, indiferent că vezi
Ce-nseamnă să-nchizi ochii şi să abandonezi.

Un somn în trei pereţi mi-e inima. Sunt sparte
Oglinzile iubirii. N-au cum să mai arate.
Imaginea în care te aşezasem piere.
Pe-atunci aveam şi glezna şi sufletul de miere.
Triunghiul ăsta-mi ţine, de-o vreme, pulsu-nchis.
Aritmic în cădere. Neînţeles abis.

Cumplit de dor... Atât mai poţi de-acu' să-mi fii.
Din orice unghi privesc, văd doar anomalii
Iar bisectoarea vieţii stă perpendicular
Pe tot ce se întâmplă şi pare în zadar!
Totuşi, mai am o grijă: în nopţi de cioburi pline,
Te învelesc c-un înger... Să-ţi fie ţie bine!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste vreme - lui Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,

Iar blânda lună, peste deal
Aşterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n şoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"

Şi dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins şade...

Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ţi divin.
Eşti tu oare? Nu eşti tu.
E umbra lui Călin...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puls urban

se-ascunde luna după bloc
troleul face stânga,
pe bulevard din loc în loc
o zebră pierde dunga.

bolizii ca săgeţile
se-nfig în pieptul nopţii,
lumini din toate părţile
par să-şi arate colţii.

la farmaciile nonstop
se vând antigripale.
ascult în cască ZZ Top
şi merg tot mai agale,

iar după bloc fără temei
luna - veche dulamă
se destramă în ochii mei
pân' la ultima scamă.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!