Ioan Hapca

Epitaf

În umbră de nuc
Se născu un "Cuc"
Cu un scop anume;
Să-şi strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (3 februarie 2020)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărât-am să vă spun

Hotărât-am să vă spun
Nişte lucruri greu de spus
Ce-s legate de "Crăciun"
Şi Naşterea lui Isus:

Alergarea este mare
Şi zbaterea pe măsură,
Se căzneşte fiecare
Cu mâncare, băutură...

Cu cadouri şi podoabe
Încărcate pe-un brăduţ;
Meteahnă-a inimii roabe
Ce sare din lac în puţ...

Şi-apoi vin spre ispăşire
La "preacuvioşi", "cucernici"...
Cine să le dea de ştire
Că ei sunt şi mai nevrednici?!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperativul edificării

Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepţii în ce sunt
Şi lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.

Adâncul se-aprinde şi zboară
Lumină înaltă cerând
Şi zborul din fumuri coboară,
Cenuşa-n lumină cernând,

Iar cerul senin îşi separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngroziţi de mistic

Îngroziţi de mistic
Se-ascund sub eres,
Pun voal euristic
Pe propriu interes,
Vorbind imagistic,
De-ezoteric des
În calcul lingvistic,
Să producă stres,
Stresul antihristic,
Sporind cu succes
Spre-un apocaliptic
Şi groaznic proces
De tip enigmistic
Cu subînţeles,
Acut, paroxistic...
Ce curge-n exces
Pe fluxul logistic
În curs de deces.

În context neologistic

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Betleem în miez de noapte

La Betleem în miez de noapte
Iată s-a făcut lumină;
A sosit pe neaşteptate
Însăşi Gloria divină
Ce din vremi îndepărtate
Aşteptată era să vină.

Îngerii străbat Cetatea
La păstorii din câmpie
Şi la cei care "Dreptatea"
Aşteptau din cer să vie
Pentru-a ne preface "noaptea"
Într-o "zi de bucurie".

Tot văzduhu-a îmbrăcat haina
Sărbătorii minunate
"Untdelemnul" şi "făina"
Sunt din Ceruri revărsate
Căci a răsărit Lumina
Să Domnească peste noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte şi pace

Linişte şi pace, totu-i ca la carte;
Predică păstorul hotărât să poarte
Cuvântul în lume şi lumea de toarte
Spre o lume nouă, necuprinsă-n soarte
Dar enoriaşii dorm un somn de moarte.
Oare nu-i el bun sau nu e dreptate?!

- Un bun cantitativ fără calitate
Şi-o ţintă greşită în totalitate
Provoacă-adormirea în realitate -
Dar, trezind păstorul, ai făcut dreptate!
Dreptatea-i divină şi-o necesitate
Iar trezirea-i viaţă din Divinitate.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (12 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai răsare...

Mai răsare-un vers şi crapă
Scoarţa ţarinii uscate...
Şi-apoi alt gând se dezgroapă
Din simţirile îngropate,
Apoi altele se-arată
Încolţite, pe hârtie,
Până-o lume îngropată
Într-o inimă, învie...
Şi recolta ei bogată
La viaţă nouă îmbie
Trăinicia astupată
Sub rebela firii glie.

Şi-o viaţă neînsemnată
Îşi înseamnă la răscruce
O direcţie trasată
De-acea jertfă de pe cruce
Prin care-i vina spălată
Şi în suflet ne aduce
O pace nelimitată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ascult tăcerea din suflet

Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un "of" la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegreşte-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de "Vânt".
Tăcerea-şi îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfinţit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.

Invoc fericirea în procesul cu mine
Şi-aştept o tăcere făr' echivoc,
Ce-n liniştea densă în linişte vine
Şi-n suflet aprinde un foc...
Şi-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ţine
Tot "chipul" "încins la mijloc";
"Ochiul", "piciorul" şi "coapsa gândirii" legate ad-hoc
De Ţelu împlinirii divine –
Prin Duhul – "Arvuna" ce suflu-mi primeşte, zălog
Pentru trupul de slavă, de "mâine".

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic că-s sătui de valuri

Mulţi zic că-s sătui de "valuri"
Şi se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-şi "partea sumbră"
Ca nişte stăpâni pe umbră.

Toţi au barcă şi-s pe mal,
Eu n-am barcă şi-s în val.
Şi de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob şi ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Şi eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" şi parcă
Aş putea lăsa să treacă
Viaţa fără val şi barcă,
Dar Limanul ce mă-aşteaptă,
O să-l mai ating vreodată?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic...

Mulţi zic "viaţa e amară"
Dar nici ei nu ştiu de ce,
Unii zic că-ar vrea să moară
Numai nu ştiu pentruce,
Alţii-n disperări coboară
Că-ar urca dar n-au pe ce,
Unii însă, bună oară,
Speră, dar nu ştiu în ce!
Ce - e oare ce-nconjoară
Mintea noastră cu - ori-ce?!
Că mulţi, crezând oarece,
Cred doar, şi se înfioară...
Doar atât! Deoarece...???

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!