Poezii de Alexandru Răduț, pagina 2
Frumusețe solară
Îți simt genele când se ridică,
Dimineața minune a unui nou început,
Când privirea ți se reflectă în metal și în sticlă,
Și-ntreg trupul gol, rămânând mut...
Corpul tău lungit pe 5th Avenue
În raze ce-i descoperă frumusețea,
Doar un pictor de renume, un geniu,
Poate, pictându-i gleznele, să le prindă suplețea...
De tine m-am îndrăgostit, dintr-odată, pe loc,
Neutându-ți buzele roșii,
cum își cereau sărutările, în amurg,
Chiar și atunci când inima mi-o perpeleai, ca-ntr-un joc,
Când plecai, reântorcându-te apoi,
din valurile oceanului, reci, ce nu fug!
poezie de Alexandru Răduț (2020)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
Cer de pergament, alb și rece,
Împresurat de nori, până-n zări,
Tulburător, ca-n adâncuri de mări,
De ce-mi ții ochii captivi
într-un anotimp ce va trece?...
Ramurile pomilor sunt copleșite de stele,
Pământul explodează de verde crud,
Și chiar dacă te privesc îndelung, te și aud
În toate ploile ce cad în șiraguri de perle;
Te simt și în vânt, ca un bătrân matelot,
Cum bate încet, întețindu-se iară,
Atunci când pământul îndrăznește să-ți ceară
Să-i descoperi adevăratul chip pastelat tot!
poezie de Alexandru Răduț (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Soarele și-a lăsat toată dulceața pe frunze,
Roșii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-și caută, prin cețuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ți firav.
Secundele s-au închis în ochii albaștri
Și buzele s-au contopit într-un val nesfârșit,
Pe cer, dintr-odată, trei aștri:
Tu, cu mine și iubirea, la infinit.
poezie de Alexandru Răduț (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmile Trascăului
Sub acoperișul de ceriu albastru
S-au cuibărit fuioare de ceață,
Păduri nesfârșite de astru,
În toamna cu-nceput nou de viață;
Pe drumuri doar de îngeri călcate,
Mărginite de stânci uriașe,
Auzi doar liniștea cum își bate
Piatra Cetii-n secunde golașe;
E o liniște de rai înverzită,
În inima aceasta a lumii,
Când vocea Crăciunului-i auzită
Prin colindele ce străbat dunga culmii...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (18 noiembrie 2019)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Alexandru Răduț, adresa este: