Aurel Petre

Dragoste II

Ţi-aş spune despre zorii răsăriţi ce ard,
Când curge dimineaţa în viselele de iele,
Şi marea din privirea ta e-o pură adiere
Ce se revarsă-albastru pe ţarmul tău de jad.

Ţi-aş pune un pământ himeric la picioare,
Când ziua lunecată-i în paradis de vară,
Pe-al său covor păşeşte, poveste solitară,
Mareele amiezii iubiva-ţi trupul moale.

Ţi-aş spune bucuria-n chemări îngemănate,
Când naşte seara cerul prins în amurgul său,
Şi tu miroşi a iarbă şi viaţa-a trupul tău
Ce dulce-i din izvorul al sânilor să-adape.

Ţi-aş pune veşnicia pe trupu-ţi de vioară
Şi aş pluti cu ea în ochii tăi să piară!

sonet de Aurel Petre (27 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea lui Eminescu

Se naşte-o steaua în plină iarnă,
Un prunc în mijloc de gerar,
Ceru-şi coboră albastra geană
Şi frunţi cuvântă-n calendar.

Zăpada-n pleata ei visează,
Corpu-şi aşează-n ochi de raze,
Şi-n aerul stufos nechează
Coame de vânturi pe obraze.

Deschide fila albă-un cântec,
Trezeşte crezul din vecernii,
Un dor adânc şi cald în pântec
Cuvântă limba-n vechi litănii.

În inimă despică zorii,
Şi-şi scrie sufletul pe rană,
Descalecă-n calea vâltorii
Cuvânt de voievod, ca hrană.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!

Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...

Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul toamnei

Privirea ta rămăne senzaţia de ţintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.

În ochi zâmbeşte dreptul tău la viaţă,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram păşindu-ţi nurii ruginii.

Ard gheţuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ţi-absorb vagi insomnii,
Te-aş dezmierda cu-acelaşi dulce-negru

Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!

poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăirea

Câte vieţi trecute-au ars, umbre pe-a trăirii voie?
Câte stele se aprind udând florile văpăii?
Vers înnobilând cuvinte murmură un dor răsfrânt,
În adânc inimii-i templu, dacă-auzi al ei frământ.

Câtă-n val pasional s-a născut nebună-n patimi
Şi chemarii a răspuns între ale tălpii veacuri?
Peste lumi orânduite, dusă-n plaiuri de străbuni,
Cer de taine-s în poeme şi-n potire de furtuni.

Şi ne cară-n ani ecoul dinpre-al zilei răsărit,
Regăsit în cheag de soare, cugetat din licărit,
Doar cuvinte reci şi surde, rătăcite guri, ne-ntunec,
Dar ne cheamă a ta stare, scorbul de lumină-n cântec.

Ne trăim puterea nopţii cu seninul blândei luni,
Ochii ei, cei mari şi umezi, între stele arzi tăciuni.
Trupul brazilor ne creşte, roşul ars ne e comoara,
Vănt de clipe e năvalnic, fluturândă întinzi marea,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)Vertebrate

Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime îşi hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuţi ai arcei goale,
Şi-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.

Potopul cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureşul lumii, –
Linguşitoare, după caz!

Perpetuează-n viaţa lină,
Fără oprelişti sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetaţi în mofturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (20 septembrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)Vertebrate

Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime îşi hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuţi ai arcei goale,
Şi-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.

Bătaia cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureşul lumii, –
Linguşitoare, după caz!

Perpetuează-n viaţa lină,
Fără oprelişti sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetaţi în mofturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor de toamnă

Toamna a coborât, de amor e flămândă
Ca zâmbetul tău pe sărutul de seară,
Vibrând trupu-ţi nud în voal de sfială
Gust strugurii dulci ce gura-ţi inundă.

În basmul ruginei ai sacrul în iarbă,
Foşnind sfâşii timpul cu pleata bălaie,
Pe buze vibrezi cu litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie să fiarbă.

Luceşte mătasea aurie-n icoană
Pe rama ei cresc crizanteme-n alai,
Când noaptea oftează pe trupul tău, doamnă,

În plete miroşi ca gutuia din rai.
Visează iar toamna şi-n gând ne condamnă,
În vers este scrum, iar în noi mucegai.

poezie de Aurel Petre (23 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

O barcă aşteaptă, şi-aşteaptă-n ea, parcă
Pluteşte visarea, din părul tău pleacă,
Din ochii tăi negri străbat omenirea,
Şopteşte copilul şi râde privirea,

Bătrân este fluviul, prin alge te pierzi,
Un chiot aleargă-n sprâncenele-i verzi.
Din turla de vreme o moară uşor,
Din muzici născute, învârte un dor,

Cuprinde-n nectare cuvintele tale,
Când curge-n văzduh un psalm de petale,
Polenul pe valuri duc raze la nuntă
Cu dansuri solare în harfa cea sfântă,

Şi vântul sărută vlăstarii din apă,
Şi barca aşteaptă, aşteaptă uitată!

poezie de Aurel Petre (25 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Mi-am îngropat himerele de-a latul
În hoitul lung, ca resemnarea să-mi inunde
Tot smârcul cu fetidele flămânde,
Prin râpe fără fund, de-a berbeleacul.

Vecii şi vise am ghemuit în neant,
În negrul carnivor cu raiurile rupte,
Venin şi mierea-am smuls de la virtute
Şi grave orizonturi din somnul penetrant.

Ard încă fără voie, între timide bulburi,
Durerea-mi omnivoră cu anforele pline,
În spiritul din sunet viorile ard galburi

Migrând cu geana morţii în sângerări rubine.
Şi mă împart pe-aripa ce fâlfâie în scorburi,
Car undele din ani şi sparg oglinzi în mine!

poezie de Aurel Petre (10 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!