Poezii de Cecilia Birca, pagina 2
Cine a trezit Soarele?
Visele tropotind către ultima stea?
Creasta cocoșului ridicând glas
Către cuibul cerurilor?
Sau poate doar
Dorul meu de lumină?
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să asculți ploaia
Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
așezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculți pe tăiș
se transformă în prund.
Nu-i poți merge pe stropi,
nici n-o poți naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoști acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumintea copilă
Sunt doar o copilă aflată-n chivot
Cerând veșnicie la prețul de-un zlot,
Când pajura vine pe valea de vânt
Și stele pletoase fac cerul cărunt.
Pe prispa de ceară se-nalță un drum
Iar lemnul livezii miroase a fum.
Trecând peste podul urzit din pelin,
Mă legăn prin trestii, foșnind tot mai lin;
Zăresc orologiul din turn fluturând
Precum funigeii țesuți de curând.
Cu numărul frunzei pe os tatuat,
Veșmântul de carne îmi cade-ntomnat!
Din liniștea bărcii avută drept trup
Cocori transparenți deodată irup
Și toate din mine firesc se divid,
Un șir de mărgele e tot ce-a fost zid!
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans pe scântei
Umbrele deschise - ploi rotunde pe-alei;
Pașii noștri pe frunze, un dans pe scântei.
Ah, buzele tale de struguri răniți -
Violetă ofrandă către zei necuminți.
Și perele-mi calde crescute în palme;
Săruturi în ceață, folosite ca "arme".
Ah, rugina din parcul în care-am iubit,
Răgușitele șoapte cu contur arămit...
Suspinul acela ce te face să zbori,
Castanul cât cerul înnorat de cu zori
Banca noastră?! O barcă, scoțând vaiet ușor!
Din chioșc - saxofonul - disipat în decor...
Crizanteme vândute de tigănci știutoare
Despre-a noastră poveste din a toamnei vâltoare!
Și-n sfârșit, felinare în culori de secară...
Ah, pantofii mei roșii, lăsând urme de vară!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delul și mestecenii
Oh, dealule cu pleoape violet
de la iubitul meu furat-ai în secret
eșarfa-aceea verde la culoare
purtată-atunci în ziua-n care
nimeni n-avea pantofi
de frunze moarte,
căci nu știam că se și moare
și toți mestecenii albeau
de râset,
veșnicie și candoare.
...
. Tu, dealule cu suflet de cobalt
cu ramuri flamuri
te-ai legat de soare
precum Ulise de catarg
și ne-ai lăsat pe noi în larg,
printre printre pădurile de-asfalt,
pe interfața unui salt,
captivi în stări
și-n clipe migratoare.
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi pământeni
Noi nu ne-am ales
nici o stea -
după cum fac îndrăgostiții!
Noi doar simțisem
că suntem
frunze.
Frunze de copac frumos,
mereu altul,
după traseul plimbărilor noastre.
De aceea, când se răcorea,
ne trezeam
că fiecare din noi salvează
(prinzând-o în palma lui
înainte de a cădea pe pământ )
exact frunza care foșnește
cu glasul celuilalt.
Și-atunci, în mijlocul relativităților,
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la clipă
Sunt zile când eu chem lumea toată
Idee sau râs și cuvânt
Să schimb de nebun cu oricine...
.
Sunt timpuri cand eu chem lumea toată
Si-un timp - petrecându-l... cu tine
Păstrez numai clipa, rămâne doar clipa
Ce mie - în mine găsind-o -
Socot că am dreptul la ea.
Îmi revine!
.
O simt cum e vie, precară si iute,
Cum taie adânc in tipare.
Îmi vine s-o șlefui!
Și așa... strălucindă,
Să cadă în TIMP - ca-ntr-o mare.
.
Pentru mine-i destul răstimpul de-o clipă
Să cred, să cunosc și să aflu
Ca iarăși apoi plutind în "derivă",
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul poeziei
Poezia viitoare
zburătăcește pe veranda mea
brambura.
Ca un puf de păpădie
face echilibristică
pe creionul albastru ceruleum
așteptând
o mână care
să-i umple transparența
și să-i ademenească
sunetele
până iese un ulcior de lut
menit setei, menit spargerii.
Îi aud vocea eterică parafrazându-l pe
Diogene din Sinope
"Caut un poet, caut un poet adevărat "
Dar mi-e primăvară,
mâinile mele-s legate de petalele bujorilor,
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cortină
Răsturnate și sparte, măturate grămadă
Repetițiile erau acolo, după cortină
Cu roluri de-a valma ce n-au apucat
Spectacol întreg să devină...
Cenușie ca seara vicleană ce-și șterge
Roșia pudră (compromisă culoare )
E umbra lui Hamlet bântuindu-mă mută
Îmbrăcată-n grotești avatare...
Deliruri bătrâne, voi, pleavă nefastă
Perfid ați făcut o scenă - ca groapă!
Curajul în aer voi roti ca o creastă,
Păși-voi pe voi ca pe apă...
Oh, tu - Yorick pândind viitoarele vise
Nu te vreau agățat în afișul cu ramă
Voi fura un alt rol din păduri interzise
Voi zâmbi - regizând altă dramă..
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata
fata mergea pe nisip
fata mergea pe ape
fata mergea pe cer
ea pășea pe unde
nu era drum făcut
nici de oameni,
nici de pești,
nici de păsări.
uneori mai întâlnea
câte un înger
care se mira că ea
e pe acolo fără să aibă aripi.
dar ea pășea stârnind timpul
să se miște în forma vietăților
concentrice gândului ei.
și aerul se pornea să călătorească
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cecilia Birca, adresa este: