Cicely Fox Smith

Nave şi oameni

"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy, "adică ori nasoale, ori bune,
Nevolnice sau zdravene, stabile or sărite de pe fix, nebune;
La fel, unele-s sălbatice, altele supuse, vipere sau binevoitoare,
Unele-s oneste, altele mincinoase, credincioase sau femei uşoare."

"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy," adică, nu ştii de ce-ţi place
Aia, iar pe-ailaltă nu poţi suferi s-o vezi în ochi şi pace!
La fel, pe cei care se poartă cu tine bine, nu-i bagi în seamă,
Iar cei care te strivesc ca pe-un păduche ţi-s fraţi de-o mamă."

"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy," se ivesc şi-apoi dispar,
Cu unele navighezi ani şi ani, eşti la bord acasă, nu marinar;
Pe-altele faci un voiaj şi gata, nici nu-ţi mai aminteşti de ele...
Iubire la prima vedere? Ai întâlnit-o, nu mai există alte vele."

"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy," iar asta-n orice aspect –
La fel ne înstrăinăm unii de alţii, om de om, obiect de-obiect –
La fel îi evităm, grijulii, pe cei cinstiţi şi-i preferăm pe hoţi –
Îi blestemăm pe cei în viaţă şi-i plângem când sunt morţi."

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom revedea la Liverpool

Băiete, magaziile-s închise, iar marfa stivuită; de-acum
E timpul să ne spunem la revedere, e timpul să pornim la drum.
Prieteni, am fost prieteni, ne-am distrat, am tras la măsea destul –
Într-o bună zi, băiete, ne vom reîntâlni la Liverpool!

Băiete, toate drumurile duc la Roma, lumea cel puţin aşa susţine:
Dar drumul lung, sărat, drumul pe care numai navele-l ştiu bine,
M-atrage spre Farul dinspre Larg, deşi de mare-s uneori sătul;
Într-o bună zi, băiete, noi ne vom revedea la Liverpool!

Sunet de clopote, echipaje chiuind, băiete, fluierături de siflee,
Toţi urmăresc cum ne poartă spre mare curentul de maree,
Înălţăm velele gabier, nu se mai vede portul, magaziile-s full –
Într-o bună zi, băiete, ne vom reîntâlni la Liverpool!

Poate peste-un an, băiete, sau, cine ştie, poate peste doi,
Pentru că drumul sărat este lung pentru bărbaţi ca noi:
Dar fie vreme bună, vreme rea, norocul mult sau ne-ndestul,
Într-o bună zi ne vom revedea, prietene, la Liverpool!

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul doi maritim

Douăşdoi de ani, suplu, flexibil ca un căprior,
Îi plac fetele, iar fetele îl plac la rândul lor:
Un bătăuş de clasă, gata să ia-n piept furtuna,
Gata de-o cafteală pe cinste-întotdeauna.

Un flăcău blond, gagiu de gaşcă-n toate alea,
Bun la chef, dar şi la necazuri de mai mare jalea,
Săritor când mexicani fărădelege, bestii violente,
Roiesc în jurul tău ca un roi viespi demente.

Genul de om pe care-i bine să-l ai pe-aproape,
Gata la o adică din orice nasulie să te scape,
Când ai şanse mari să-ţi cânte-n Rio popa
La ora-n care cuţitul intră-n horă, hopa -hopa!

Genul de om cu care pe ape-nvolburate te petreci
La Capul Horn, unde nopţile-s atât de reci,
Unde-nfrigurat lupţi să cobori velele, una câte una,
Căţărat pe vergile-alunecoase, când bântuie furtuna.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu oraşelor portuare (Salute To Sailor Town)

Străduţele oraşului portuar
Nu-s drepte şi n-au pavajul cel mai fain,
Cu pistruii lor de funigine,-s răspândite
Pe lângă Mersey, Tamisa şi pe lângă Tyne,
Pe lângă Humber şi Marea Severn,
De la Hull până la Strâmtoarea Solent;
Străduţele oraşului portuar,
Străzile ponosite-ale oraşului portuar
Care nu cunosc luxul şi nici orgoliul indolent.

Străduţele oraşului portuar
Azi îşi jelesc morţii de care la puţini le pasă,
Cei care şi-au pierdut viaţa pe mările de foc
Pentru a aduce hrană celor de acasă;
Nicio zi nu se va mai aduna la povestea
Celor care nu se vor mai întoarce-n mohorâta
Lor căsuţă din oraşul portuar,
Pe străzile cenuşii ale oraşului portuar,
Care suferă şi care-îndură-atâta.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul din Orkney

"Am navigat odată c-un tip din Orkney, scoţian,
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan,
"E-mpachetat binişor în lut
Kubla Khan* ".

"Un gagiu plin ochi de poveşti ciudate
Despre foci care cântă şi balene eşuate
Iarna pe ţărm, când bat furtuni înverşunate."
"Mort... coechipier bun, îşi făcea treaba,
A căzut la baltă lângă Capul Java
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan frecându-şi barba.

* Trimitere la celebrul poem al lui Samuel T. Coleridge, Kubla Khan.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cor al flotei pentru transportul lânii

Rămâneţi cu bine, fetelor din Sydney, noi plecăm, pilotul e la scară!
Pavilionul Petru-i ridicat la prova şi-s cinci mii de baloturi jos în cală,
Avem la prova douăzeci de lupi şi-un capitan mai dur decât e fierul,
Trebuie la târgul din ianuarie să fie-n Anglia, acasă – velierul!

Curând Insulele Snares vor rămâne-n urmă; furtunoase şi intense
Îl vor zgâlţâi vânturile de vest, stârnind valuri vinete, imense.
Va alerga ca un cerb printre furtuni, împungând cu catargul cerul,
Vibrând sub velele zburător, s-ajungă la târgul de-acasă – velierul!

Capul Înţepenit va rămâne-n pupa, ca o amintire dintr-o altă viaţă,
Lapoviţă şi ninsori, şi marea violentă, şi ceţuri, şi gheaţă;
Sforăind la tropice, unde alizeele răcoresc şi dezmiardă gabierul,
Va ţine cap compas spre nord să prindă târgul de-acasă – velierul!

Ajuns, remorcherele-i vor prelua remorca, va simţi mirosul ţărânii iar,
Se vor volta parâmele la babale pentru răgazul meritat şi necesar;
După şaptezeci de zile Farul Lizard îl va saluta şi îi va fi reperul,
Şi va intra-n Canal să prindă-n Anglia târgul din ianuarie – velierul.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!