Poezii de Ioan Cojocariu, pagina 2
Drum șerpuit
Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul șerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Și hoinăresc prin lume neîncetat.
Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul șerpuit...
Of doamne... sfârșit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc
Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.
Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.
Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.
De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graur sălbatic
Tu graur sălbatic... te-ai săturat de vremurile triste...
Ce au căzut acum ca niste ploi...?
Ce fac din viața ta și a mea o viață tristă
Că toți ajungem la lada de gunoi.
Pe câmpuri... altădată -n alte timpuri
Trăiai și tu destul de fericit.
Găseai un bob de grâu pe câmpuri
Acum tot câmpul este părăsit.
Tu graure sălbatic... prefăte intru-n clovn, un santimbaltic,
Și încearcă lumea să o poți schimba.
Că toți purtam o mască să nu rădem
Și să uităm de cum a fost cândva.
Hai schimbă tu... de poți această lume
Ce parcă... prea urătă s-a făcut.
Vino... in stoluri... ară, dă-ne grăne
Și tot pământul poți al stăpâni de mâine.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul mierii de albină
Am umblat din floare-n floare...
Mierea bună să -mi adun,
Dar... in timp... floarea dispare
Și -n jur... toți mă cred nebun.
Mi-am pus lista pe-un perete
Și-am făcut un inventar.
Dar cu timpul am regrete
Miere... am... doar in pahar.
Ciufulit de vremuri grele
Și străpuns de amintiri
Mi-au rămas visele mele
Culegând pe trandafiri.
Trandafirii vieții noastre
Cu spini răi... nenumărați.
Ce-au plecat sus către astre
Sau... acuma sunt uscați.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, iartă-mă, te rog...
Hai... iartă- mă te rog, e vină mea.
În astă seară nu mă aștepta.
O altă fată eu voi întâlni,
O altă inimă precis voi cuceri.
Hai... iartă- mă... sunt tânăr am greșit,
Nu-s vinovat... ci trupu-mi răzvrătit.
Degeaba am umblat din floare-n floare,
Tu ai rămas mereu învingătoare.
Hai... iartă- mă... te rog... sunt vinovat.
Și creanga ce-a mai verde sa uscat.
E nefiresc... un singur pas greșit,
Regret enorm... știu cât te-am chinuit.
Hai... iartă- mă, că nu vei regreta.
Rămâi pe veci te rog... iubirea mea.
Când stelele pe cer vor răsări,
Eu... până-n zori de zi te voi iubi.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă de mână
Prea tulburat am fost seară de seară
Doar vântul liniștit mă însoțea.
Loveam asfaltul a nu știu câta oară
Cu pasul ferm, credeam... numai în ea.
Când trupul meu înțepenea de frig
Strângeam din dinți și parcă aș dansa.
De nebunie... îmi venea să strig...
Și totul... tare aș fi vrut să pot păstra.
Tu... ia mâna mea... drept siguranță
În întuneric nu te voi lăsa.
În mine... poți avea oricând speranță
Și clipa de iubire voi păstra.
Tu... uită răul... nu-l băga în seamă,
Privește răsărit... e minunat!
În doi... v-om străbate țărmul fără teamă
Și-apoi vom dispărea într-un neant.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire adevărată
(Dedicată doamnei LUMINITA GOGA MARIEȘ)
Cum rândurile mele... acum sunt scrise,
Cum apele... nu pot curge înapoi,
Așa văd eu iubiri... ce-s interzise,
Și văd, adevărata ta iubire, sub cerul plin de ploi.
Aștept tacit în scănciobul uitării,
Să seamăn amintiri... ce au trecut,
Să- mi fac o salbă a chemării,
Iubirilor ce-n viața le-am avut.
Când pasul îți pare tot mai greu,
Când sufletul în piept te doare,
Gândește.. ca și mine, la bunul Dumnezeu,
Și dă-i iubirii... în genunchi o floare.
Nu înncerca sa scuturi copacii de frunzele uscate,
Că vântul are grijă, să cadă totul jos.
Întorce-te... la cei care-s departe,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am ascuns în gândurile tale
M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni să nu fiu găsit.
Să simt îmbrățișări fatale...
Să mor din dragoste rănit.
Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Și tot în gândul tău... mă simt eliberat.
Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Și-apoi... în tine... mă topesc!
De-i frunza veștedă pe ram
Și n-am căzut jos la pământ.
E că în mintea mea te am,
Și-adorm mereu cu tine-n gând.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te intoarce
Mi-a fost frică...
Când singur am rămas.
Te-am implorat rămâi...
Dar n-ai făcut un pas.
Tot cerul...
Asupra mea s-a prăbușit,
Că tu erai femeia,
Ce prea mult am iubit.
Nu te întoarce...
Nu te voi aștepta.
Chiar dacă lacrimile mele,
Pe obraz se vor usca.
Nu te întoarce...
Aici... nu voi mai fi.
Chiar dacă zilele..
Curând mi s-or sfârși.
Te-am sărutat...
Pe buzele-ți fierbinți,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ioan Cojocariu, adresa este:
