Vasile Durloi

Cimitir globular - Oceanul Arctic

φ = 081o47'30"N
λ = 120o 30'14"E

Din fracturi legănate cu aerul că ar fi silabisite,
ori din alte mii de chinuri dezarticulate,
se alege semnul de întârziere,
ispita concordanţelor ostentative
şi albă, normalitatea acordului lăuntric.

Veghea obosită de îngheţ,
suflet în sine,
cu indiferenţă pentru străini,
se arată dorinţă împotriva altei dorinţe.
Fiecare se predă observaţiei
după sfera de oxigenare,
iar contemplaţia poate să nască
reîntorcându-se la suprafaţă.

Mai întâi au sosit cei care ar fi trebuit
să croiască o cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Indian

φ = 011o10'05"S
λ = 084o25'47"E

Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
şovăieli îndelungi,
umbre mucegăite, –
suprastructuri.

Un singur delfin
ascuns semnificaţiei
de anemonele-de-mare,
ceilalţi îmbrăcaţi în părinţi,
stropii de ploaie,
fierbinţi.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depăşeşte raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecţiune.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Pacific de Sud

φ = 026o01'S
λ = 111o16'E

Cea mai adâncă depresiune
suferă de aer adiţionat
şi de trupuri rigide
cufundate într-un somn amniotic.

Pe Sydney,
seră de alge expertizate,
vinciul de ancoră spart,
iar în imediata apropiere
George Booth ordonând
strigătele către farul
ce se aprinde la răsărit.
De pe luciul mării cad făclii aprinse
spre adânc deosebit
şi nimeni nu se uită într-acolo,
limbile se preling peste punţile epavelor,
sfârâind ca o tânguire,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graffiti

Viaţa este un trandafir,
la care fiecare petală este o iluzie
şi fiecare spin e o realitate.
(Alfred de Musset)

Se făcuse în calotă o basea
cu sfera neagră,
dar umbra sta pe zid
şi strig la ea:,, Petrece,
jefuirea de personalitate
nu adaugă culoare unei vieţi!"
Nimic.
Aş vrea... ce ea nu vrea,
dar verbele n-au rezonanţă
pe-azoica bucată de tărâm.
O deplâng. Încet,
renunţ să-i fiu justificare
sub cerul vechi,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handicap

Monotonia coagulată-n frunze
îngălbenite-n Eden,
nu e timp.

poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea era liniştită

Timpul s-a scurs în talazuri
şi te ascult, te ascult la timonă, cutumă albastră,
ora lacrimii o secundă de pe punte plângea
exact peste această mare şi atunci,
ceaţă s-a făcut, de toamnă şi nautofon,
iar valul bordajul gri săruta,
miroseau răspunsurile a ciudă şi alge,
vântul între pavilioane...
brusc, sosia s-a aruncat peste balustradă
în mare, crezând că este altceva, sau cineva,
eu reparam hublourile la stele
sperând că poate nu se va afla,
apoi pavoaze, rinite şi vele,
delfinul răscumpărat mă însoţea,
sosia, sosia, s-a aruncat în mare...
observatorul la prova veghea.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de uscat

Adâncul acesta era numai al meu,
acoperit cu trupul meu, carapace goală
scrijelită de stânci şi de corali adormiţi,
obosit de înotul copiilor de rândunici
şi de plutirea corăbiilor,
camuflat cu nisip.
Cineva l-a tulburat şi a trebuit să-l împart.
În adâncul acesta plin de cicatrici
asemenea cheului cu dane
împrejurul cărora
curentul rece umblă predestinat,
nu se distinge nimic,
zorile şi apusul îi hrănesc iluziile,
nimic nu poate privi prin apa închisă în afara ei
şi totuşi, adâncul acesta, care era numai al meu,
l-am împărţit.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zonă periculoasă

Se uită algele, contorsionate,
spre luna ascunsă de convoaie,
deodată, încordatul orizont:
"Nec plus ultra!"
Drumul adevărat se despică în două
caravelele cad.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Şi, iată că, brusc, cel ce este albastru în mine
şi în care eu sunt obosit,
a răspuns odată cu dangătul de furtună:
"Adjuro te! Sinele teroarei nu va mai lucra
începând cu ziua aceasta de Septembrie,
verigile onoarei, care ţintuiesc orologiul,
să fie sfărâmate, apoi citite presupunerile, norii,
ploaia, fulgerele, pescăruşii şi să li se atribuie litere, caractere, indicii, noduri marinăreşti, ave, carmace,
pentru a fi sesizate cu simţurile, reprezentate în vise,
în grindină şi în după-amiaza aceasta de bronz!"
Toate instalaţiile de punte s-au înnegrit,
hula de gradul cinci s-a luminat ; ochilor mei plăpânzi
le-au trebuit cincizeci de ani să deosebească apele
de literele majuscule şi acum, dintr-o dată, am lăsat călătoria în manuscris şi în proiecte, dorinţa la apus.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşire

Când timpul firuieşte
prin nod timp,
clipa nu e vreme
ci cuvânt.

poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!