Viorica Pop

Strategii

Asul de-ţi lipseşte-n mâneca din haină,
Strategia luptei păstreaz-o în taină,
Deruta salvează producând rumoare,
Secretu-i o forţă spre intimidare.

Dacă n-ai un spate prea asigurat,
Nimeni n-o să afle că-i adevărat,
Faptele se-aşează toate de la sine,
Fără ploconeli lacrimi sau suspine.

Dacă n-ai curajul înspre afirmare,
Stilul cu fason poate da valoare,
Falsă amânare ţi se va propune,
Dar avânt primeşti în vremuri mai bune.

Traseul ce-i pavat cu ghimpe sau pelin,
Parcurgi greoi fără să afli sprijin.
Ajungi cinstit persoană onorată,
Temei găsind în munca ordonată.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Aspiraţii subtile (iulie 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete

Zâmbeşti cu mulţumire când toate îţi merg bine,
Zâmbeşti cu încântare norocul când revine,
Zâmbeşti cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbeşti simţind plăcere de gluma bine spusă.

Zâmbeşti cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbeşti plin de visare spre drumul început,
Zâmbeşti cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbeşti cu indulgenţă când nu eşti înţeles.

Zâmbeşti plin de speranţă, luând viaţa în piept,
Zâmbeşti satisfăcut spre omul înţelept,
Zâmbeşti plin de iubire spre omul ce ţi-e drag,
Cu dragoste zâmbeşti copilului din prag.

Zâmbeşti cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbeşti cu grea tristeţe când nu ai bani de pâine,
Zâmbeşti cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbeşti cu răutate când şi bogaţii pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mici eşecuri

Nu orice lucru început,
Bine croit sau conceput,
Îl poţi conduce spre final,
Punând uşor şeaua pe cal.

Îl poţi porni, îl poţi opri,
Te poţi retrage, răzgândi,
Abandonezi având motiv,
Sau te blochezi în obiectiv.

Zicând că n-a fost să fie,
Visul pare fantezie,
Ce-ai început se năruie,
Când nimeni nu mai stăruie.

poezie de Viorica Pop (8 mai 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţelul vieţii

Părinţii-l văd un ţel spre viitor,
Devine necesar ca apa de izvor,
Se înalţă prin eforturi renăscute,
De cei ce-l cresc e bine să asculte.

Deprinderea spre viaţă stă în exemple.
Părinţii ştiu să mustre, să contemple,
Exuberanţa vârstei încearcă s-o suporte,
Însă copilaşii ştiu noul să-l importe.

Impunerea creează doar ispite,
Formând din ei mici cópii răzvrătite
A celor mari, ce-şi pierd răbdarea,
Iar nedreptatea provoacă răzbunarea.

Copiii visează uneori să crească,
Ca unul, altul, să se-asemuiască,
Într-un cămin stabil, cu mângâiere,
Pot să deprindă bunele maniere.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte existenţiale

Parcursul vieţii îl trăieşti,
N-ai vreme să te plictiseşti,
Curge leneş în etape,
Care n-ai dori să-ţi scape.

Pruncia te cimentează,
Prin construcţia de bază,
Faza-i lină, curgătoare,
Te-învaţă să ai răbdare.

Tinereţea-i cizelare,
Şlefuind prin educare,
Privind spre cei mai înţelepţi,
Vrei comportarea să-ţi îndrepţi.

Matur eşti prin finisare,
Ajuns înţelept cu stare,
Numai lenea, eschivarea,
Îţi pot deforma valoarea.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Aspiraţii subtile (2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vine Moş Crăciun

Moş Crăciun cu barbă albă,
Despre toţi copiii-ntreabă,
Părinţii lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.

Moş Crăciun îi răsplăteşte,
Pe toţi copii cei cuminţi
Daruri el le pregăteşte,
Şi ţine cont de-a lor dorinţi.

Doar copii fără mamă,
Nu prea ştie cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind la Adrian Păunescu

Atunci când nu gândeam că o să scriu vreodată,
Adeseori îl conparam cu valorosul zimbru,
Mă delectam cu slova-i măiastră, parfumată,
A bardului măreţ care vrăjea prin timbru.

Cu măreţie sobră în gesturi şi priviri,
Asemeni unui vultur neliniştit solemn,
Stă singur printre semeni vibrând la amintiri,
Sfidând prin chipul amplu de care mulţi se tem.

Asemeni unui munte sau ca puternic templu,
Povară-i nedreptatea pe care se ridică,
Mi-a fost util să-l simt ca un exemplu,
Căci ascuţişul limbii dezmiardă sau despică.

Din tron de demnitate nu poate fi răpus,
Statornic se dedică renumelui ţesut,
Cu sensibilitate va toarce un răspuns,
La cei ce îndrăznesc o pasă în trecut.

poezie de Viorica Pop (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar emotii

Emoţiile mă doboară,
Provoacă stres ce liniştea-mi omoară,
Emoţiile mă distrug,
Din calea lor nu reuşesc să fug.
Emoţiile mă înfrâng,
Mă ameţesc, mă fac să plâng.
Emoţiile nu-mi dau pace,
Mă lupt cu ele şi nu-mi place.
Emoţiile mă cuprind,
Scăpând de ele mă destind.

Emoţiile s-au născut cu mine,
Apar doar când nu se cuvine,
Mocnesc ascunse în adâncuri
Purtând cu ele duh şi tâlcuri.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-l mai aştept pe Moş Crăciun

Eu nu-l iubesc pe Moş Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.

Obrăznicii nu prea făceam,
Îl aşteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l ştia,
De-aceea cred că nu venea.

Tristeţea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.

Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs şi pot să spun,
Nu-l mai aştept pe Moş Crăciun.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri ascunse

De stăm să medităm în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranţă vrea să aibă-n minte,
Deşi nimic nu duce în morminte.

Imaginea-i impune o prestanţă,
În jurul lui observă ignoranţă,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Romantic este, dar nu se dezminte.

Misterul conştiinţei stă pitit în gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Iar gura poate încuia cu cheia,
Până rezolvarea aprinde scânteia.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!