Doina Bonescu

Comunicare

A comunica prin vers
Este simplu de-nţeles
Nu scriu pentru tine -anume
Scriu pentru intreaga lume
Dacă tu te regăseşti
Eu mă bucur că trăieşti
Clipa cea de bucurie
Sau tristeţea-n sihăstrie
Suflet viu mâna-ti intind
Si in inimă cuprind
Gândul meu si gândul tău
Si cel de la Dumnezeu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Te-am căutat, nu te-am găsit
E nor afară, incă frig
Aş vrea să plâng, aş vrea să strig

Dar nu pot fiindcă niciodată
Nu am lăsat ca să se vadă
Cum cerul meu e plin cu nori
Si plouă-n nopţi şi plouă-n zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confidenţialitate

Te urmaresc pas cu pas in fiecare zi
Esti clipa mea de liniste, de relaxare.
Uneori pui intrebari.
Caut raspunsul, il filtrez si scriu.
Alteori povestesti....
Raman pe ganduri fara a schita un gest.
Nici nu ai nevoie, esti in lumea ta
Pe crestele nevazute ale imaginatiei
Trairi intense transmise
Prin cuvinte incandescente.
Citesc detasat.....
Mint, citesc cu inima
Pastrez confidenţialitate.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare

am pierdut rima pe drum
dar ideea nu mă lasă
să m-aplec să o adun
ca să construim o casă

casa-nseamnă poezie
şi se vrea a fi perfectă
exprimă multă iubire
sau o critică directă

ce sa fac? aş vrea să fiu
o zeiţă-n poezie
dar talentul e saşiu
nu mă vede... nu mă ştie.

încerc să mă consolez
mai mult... chiar că nu se poate
dar ideile păstrez
şi scriu carte după carte...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contestaţie

M-am gândit să scriu în vers
Despre-ntregul Univers
Dacă este Dumnezeu....
Despre Darwin, un eseu,
Despre cerul despicat
De un marţian picat
Dacă sunt sus în guvern
Oameni cu un cuvânt greu

Dar o şoaptă a venit
De la un amic pripit
- Scrie tu despre iubire,
Contestată n-o să fie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contestaţie

M-am gandit să scriu in vers
Despre-ntregul Univers
Dacă este Dumnezeu....
Despre Darwin un eseu
Despre cerul despicat
De un martian picat
Despre oameni din guvern
Care au cuvantul greu

Dar o soapta a venit
De la un amic pripit
-scrie tu despre iubire
Contestată n-o sa fie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast

dacă gândul meu te-apasă
dacă liniştea ţi-o ia
urcă munţi, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea

şi acolo la-nălţime
norii albi în jur cunună
îţi vor da un nimb aparte
cer ţinându-te de mână

eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când şi când petale
şi-apoi ce-o vrea Dumnezeu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convalescenţă

am fost bolnav şi incă sunt
n-am vrut ca să îmi fac un scut
să trec cu gând nepăsător
şi mult mă doare dorul lor.
sunt un român cu suflet mare
şi văd plecând peste hotare
vecini, nepoţi care muncesc
pe unde pot, unde găsesc
plătiţi la întâmplare...

suntem datori, suntem vânduţi
la guvernanţi nu sunt virtuţi
a reuşi dintr-un marasm
ca să salvăm ce a rămas.
şi-atunci mă zbat pe pat de moarte
vreau paşii ţării să mă poarte
cu demnitate pe drum drept
îmi bate inima în piept
şi sufletul mă doare.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

într-un sat micuţ de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria şi n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
şi in lunca înverzită cu miros de sânzieni

sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
şi in noaptea cea lăsată treceau moţii cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere

mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viaţă odată
mă aşteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba creşte pe poteci....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Ne naştem vii într-o lume necunoscută
Şi întâi ţipăm ca să fim auziţi
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura braţului,
Nopţile ei liniştite şi gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...

Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul priveşte cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Şi vremea se întoarce la începuturi,
Şoptind blând, toţi am fost odată copii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!