Poezii de Dumitru Sârghie, pagina 29
Viziuni și... viziuni
Vai, câte spații goale prevăd la orizont
viziuni și cuiburi pentru păsări și vulpi,
și câte scări întru căderile spre Cer,
s-ajungi la Dumnezeu, să te disculpi...
Și câte viziuni ți se dezvăluie-n cădere,
căci spațiul dintre visuri nu este limitat,
Doamne, ne lipsește, nevolnic, Infinitul,
suntem lipiți cu fruntea de câte ni s-au dat.
Ne trebuie o vreme, să definim zădărnicia,
în echivocul dulce și amar al limitei vieții,
vai, cîte spații goale prevăd la orizont
și câte scări înfipte în roua dimineții!
În vastitatea și curgerea sfâșietoare a vremii,
născuți dintr-o țărână, ne îngropăm în alta,
gustăm din vid dodoloațe felii de zădărnicie
și ne sculptăm pe creier muririle cu dalta...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptatea naivității
Naivitatea mea urcă până la cer
și este sublimul la îndemîna fiecăruia,
oricine poate să-și petreacă o vacanță
în sufletul meu și
la adăpostul pleoapelor mele...
Ce plăcut e să mă las dominat
de naivitatea-mi des gustată
de către cei care nu cunosc încă această
splendoare a ființei!
Cum m-aș consola eu de violența
acestei lumi, dacă n-aș fi naiv?
Cum mi-aș mai deschide eu privirile
spre oameni, dacă n-aș avea
voluptatea naivității
și, dacă voi nu mi-ați tălmăci,
în scopuri nobile,
infinitul naivității mele?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvor
Să lăsăm visele să hoinărească,
Până la Valea Călugărească,
Să lăsăm viața liberă-n burg,
Până când rara avis proștii
concurg...
Căci, în plan general, individual,
Prostia în sine crește conceptual,
Ca într-o iubire de-a pururi erectă,
Proștii sporesc natura umană
perfectă...
Pe seama proștilor, totul se poate
Proștii îngădui-vor lumii de toate
Unei singure specii îi vor pune zăvor:
Proștilor care fac parte din tagma
deștepților!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor fără aripi
Fărā aripi, tu zbori,
dulce-amarā,
pânā la nori,
trecând prin pustie,
speranțā vie,
razā și semn
pasāre rară,
solemn -
Poezie!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul
Rămâi poetă, Miss,
dar zboară peste sine,
salvează-ți, întâi, sensul
și, apoi, absolutul...
În calea ta din vis,
eu îți trimit salutul
și-apoi, poemul-fluviu,
pe care ți l-am scris,
pe margini de abis,
sfidând neprevăzutul
și groaznicul diluviu,
ce ne-a furat Sărutul,
Sărutul lui Brâncuși...
Știu, Miss
acuși, acuși, acuși
în zborul tău invers
și-al florii de cais,
străpungi un Univers!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeița Ishtar
Doamne, cu destinul ei duplicitar,
Steaua dimineții și-apoi a-nserārii,
Cale și Lumină-n unduirea Mārii,
Din Infern, coboarā Zeița Ishtar...
Ne-aureoleazā cu-al ei vrednic har,
De-a deține veșnic taina-nverginārii,
E jumatea plinā-ochi, dintr-un pahar,
Vai, în sânge-i țipă semnele mirārii...
Mergi cu ea în gând, pe calea vieții,
Știu c-o simți în sânge și-apoi în călcâie,
O revezi, adesea,-n roua dimineții,
În genunchi o rogi pe loc să mai rămâie,
Invoci transcendentul, cum fac toți poeții,
Și-un miraj erotic, cald, la Cer se suie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pântecul Mării
E-atât de sublim, în pântecul Mării
Și-atâta confort în inima ta,
Cu flori albe De-nu-mă-uita,
Cu iubiri împotriva uitării...
Haide, iubito, la marginea zării,
Să conjugăm verbul, sublim, "a ierta",
E-atât de frumos, în pântecul Mării,
Acolo, iubito, ne vom alinta...
Iubirea-i un leac împotriva ratării,
De-aceea, în Mare, noi vom adăsta,
Cât valul și cerul, frumos ne-or cânta
Sonetul iubirii și-nmiresmārii...
E-atât de sublim în pântecul Mării.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de cel ce nu-și cedează mântuirea
! incurie și farsă, iubirea,
și cui înmuiat în sânge,
artă pe cale de epuizare,
rugăciune și laconism...
zvâcnet al sfârcurilor murii!
! iubind, pierzi exact ceea
ce vei pierde neiubind:
înflăcărări și fervori,
virginitate și inocență,
cânt de viori, în zoriori!
! nu-ți comentez strigătele, iubito,
aș risca să redevenim prieteni,
iar prietenia în iubire e un joc
diletant, neconsonat, angoasant!
! Prefer nebunia platonică,
practicată cu furia nenăscutului
de a ieși țipând asurzitor la lumină!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, punctele noastre cardinale!
Ce Sud ne persistă în sânge,
Ce Nord ne ninge solemn,
Ce Est ne mai face un semn,
Ce Vest trupul țării ni-l frânge!
Ce Vest cu priviri îndelunge
Și ce Est cu cranii de lemn,
Ce Sud ar dori să ne-alunge,
Ce Nord ne-agasează nedemn!
În lagărul lumii, știu cert,
Sunt doar libertăți provizorii,
Suntem în al lumii concert,
Doar glasuri de tandre prigorii,
Sud-Nord-Est și Vest, tot deșert,
Falsificăm geografii și istorii...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dumitru Sârghie, adresa este:
