Gheorghe Tomozei

Învăţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Parfum friabil,
miere incinerata-
ce pret mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?
Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firida
cu melancolii destupate
ti-am scris
un hambar de scrisori.
Sub chipul tau
am mers de am stat,
ruina a parfumelor,
cimitir de pauni,
moara de frunze.
Aud zgomotul pe care-l produci
desurubandu-te din castitate,
Cand esti departe,
aud cum ma cotrobaie cenusa,
aud

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tribul roboţilor

E tribul roboţilor.
Ei îşi sculptează pereţii peşterii
cu oasele celui din urmă
computer.
Pietriş de roţi dinţate
le sună sub paşi
şi-apoi se strâng în jurul
focului mic, al ultimului
bec de lanternă,
aruncă-n frigare
ultima halcă
de fier ruginit
şi ling de pe cuarţuri
cu limbi de ceasornice,
urmele ultimului om.
Noaptea
ei încă îi mai visează
pe oameni...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isprăvi motanice

Dintre isprăvile motanice cîteva
s-ar putea scrie aşa:
cu peştii din acvariu se bate
(aşa se zice) pe deşălate,
Pînă ce-şi strică
ghearele, de globul de sticlă
unde-s peşti şi peştoaice
(doi ori opt şaişpce?)
pe care poţi să-i îndupleci
numai cu făină de pureci
şi-şi mişcă solzii de ţiglă
pe muzică folc (voce şi diblă)
ori valsînd în borcanul-castel
cu ferigi şi pietre (scumpe) în el.
Degeaba, Chimiţă, degeaba,
n-ai cum să-i mîngîi cu laba,
peştii-zebră,
peştii-şah,
peştii-fus
nu-s de mustăţile tale, nu-s!

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de inel

Să-nveţi să mori de la vânt,
să mori cum moare apa
în cristalele încă vibrând
îngropate cu pleoapa.
Cu începutul de moarte, să te deprinzi,
al lumânării de seară
ivind din mâl de oglinzi
peşti lungi cu solzi de ceară.
Să înveţi cum se moare, să-nveţi
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi şi cetăţi,
toate de gropniţe-s bune.
Cum moare mireasma să mori,
geruind pereţii de sticlă
subţiri, cu vapori
de singurătate şi frică.
Să mori într-un fel
încercat doar de tine,
curgând printr-un ochi de inel.
al logodnei divine...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, ningere, ningerime

Ninge suav,
ninge blând.
ninge feroce;
ningere cu funii de spânzurători
ningere carnasieră
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor, fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdrenţuite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, grohăit,
ninge ca-n schituri şi ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiază de-a dreptul pe oasele
bărbaţilor singuri, din trenuri singure,
ninge cu sfărâmături, cu fisuri, cu găuri de răni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perforându-ne ţeasta, ne ning trupurile ce ne-au trădat,
ninge ca-n săli de bal şi săli de disecţii
ninge ca-n odaia risipitorului
ce lasă, murind, lumina aprinsă şi zăpada aprinsă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara lacrimii

Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recompensa

Cu calul murg trage la scară
tristeţea în ediţie de seară
trasă-n volute verzi de foi volante
ca rufăria fostelor amante
şi-n foaia cu tipăritură densă
citeşti că se oferă-o recompensă
pe capul tău din care curge ploaia
şi năruie, de insomnii, odaia.
Hoţ de ninsori, profanator de brume,
eşti prea mărunt pentru asemeni sume
dar până ca plutonul să se-adune
şi popa să-ţi citească iertăciune,
tu cu mişcări sărite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
şi te dai prins
şi te dai nins,
căzut
dar nu învins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup scris

Sunt îmbrăcat în piele
de fraged facsimil
scris de-un calugăr-copil
într-un schit de sub stele…

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Suflete al meu, de copil,
te duci şi tu
ca pasărea ce trecu,
să mori în Nil?
Şi tu, sânge, cu frigul
ce te muşcă mereu
mergi să mori poate-n Tigru,
Eufratele meu?

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!