Iulia Mirancea

Sunt vişina ta

Sunt vişină-n pârgă,
dulce-acrişoară,
aninată de o crenguţă
a sufletului tău:
cea mai rodnică,
cea mai stabilă
şi cea mai clară
şi, în inima-ţi caldă,
aburind a credinţă,
mă voi coace-n răstimp
miraculos de candid
pentru setea pribeagului
secătuit de arşiţă!

poezie de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute domnului Anghel Aurel

Profesore născut în treizecişopt
Ai părul nins şi mersul ţi-e agale
Dar mărul din livadă ţi-este copt?
Cu vorba ta, ce-ai presărat în cale?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire adevărată

Iubire adevărată înseamnă
să poţi oferi jumătate
din viaţa ta,
din libertatea ta,
din respiraţia ta!

Iubire adevărată înseamnă
să poţi coborî din tren
după ce, deja te urcasei în el
şi să-ţi laşi Orient-Expresul tău
să plece fără tine!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-ţi iubirea

Streiul e râul frumos dintre munţi!
Vine din străfund cu susur şoptit,
Să-ţi transmită speranţă, nobleţe!
Drumeţule bun, pe-acolo de treci
Îngenunchează smerit, ca să-l guşti,
Să-l cugeţi în gând, la pieptu-ţi să-l strângi!

poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr dăruit e inimă de copil

Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Şi pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... şi-n destin!

Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreţ, nevăzut!
Stropul de viaţă unui om însetat...
E braţul întins unui semen iertat!

Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubeşti ce ţi-e scris!
Dăruieşte-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun proslăvit

Tumult de speranţă, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creştine!
Iertare celestă, pronie divină
Şi-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluţa iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire şi crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, mamă

Te-ai dus de-aici, îţi aminteşti? N-aveam trei ani,
Într-un sătuc iubit de lângă Petroşani!
În ultima ta clipă, salba ţi-ai desfăcut,
Ai contopit în salbă un geamăt şi-un sărut!
Atât ai vrut să-mi laşi în amintire
Opt gălbenuşi turceşti: ce amăgire!
O, mama mea, mi-e dor de tine, mamă...
Tristeţea să-mi alini... e lângă ramă!

poezie de Iulia Mirancea (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când dăruiesc, mă dăruiesc pe mine!
Tot ce dau, oricât ar fi de mult,
e încă prea puţin dar, în tot, în toate,
sunt eu însămi!
Când dăruiesc un zâmbet, un gând, o bucurie,
Pe mine mă dau! Întreagă!

poezie de Iulia Mirancea (3 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soţ)

Iubitule
ia-mă cu tine şi
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ţi-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viaţă şi,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!