Victoria Pepa

Mormantul de la care ingerul meu veghea

nimeni
niciunde
nicicum

durere peste tot,
lacrimi pline de dor,
teii si plopii
se leagana intr-un imn inaltator

ingerul meu plange.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never the same

si iti place sa crezi
ca de data asta
totul este diferit de ieri

mai aproape de azi,
mai aproape de maine,
mai aproape de mine,
mai aproape de tine.

peste zari - decenii
peste mari - milenii

nu vom mai fi niciodata la fel.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie pe Venus

uşor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaşte culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă şi prea multă reţinere.

acest tablou îţi întunecă privirea
şi îţi amorteşte gândirea

nu o poţi ajuta
pe fata cu ochii cenuşii
să îşi revină

ea nu poate fi salvată.

în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ieri s-a intamplat sau poate azi

un ceas bate din nou,
aproape e a ta moarte.
intr-o rochie alba ai plecat,
am sa raman cum m-ai lasat
si dus de dor voi fi,
si aruncat la caini.

in fata ploii voi sta,
ascultand vorba grea,
ce mi-ai lasat-o cand ai plecat.

tot singur si indurerat,
tot singur si inlaturat,
tot singur
pe un drob de sare aruncat

un ceas bate din nou.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simte ca să poti vedea

pierde-te in patimile noastre,
pacatuieste cu trupul si mintea,
lasa-ti inima sa bata fara aparare,
lasa-ti sufletul sa simta caldura

nu-l proteja de intemperii
da-i frau dezmierdarii
si nu uita de lume.
bucura-te de orice tablou al vietii,
increde-te, sa ma incred

ridica ochii!
ce vezi? nimic!
ridica ochii si simte!
ce vezi? tot!

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solistul beat

pustietatea vremii
te face sa pleci
dar tu te intorci
mereu, la nesfarsit

in lantul pacatelor
esti veriga care sustine lantul,
te arunci in joc
si ramai fara suflet

o pierdere de emotie,
in care viata ta
e traita de altii,
cantata de un solist beat.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul pierdut

o sticla goala,
dand pe dinafara,
de unde atata ura?

de unde sange pe mainile mele?
de unde atata sare
pe ochii tai albastri?

un ceas,
un minut,
cat a trecut
de cand trenul am pierdut?

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

chiar si o floare,
chiar peste o zare,
chiar sub luna,
chiar printre nori,
chiar in zori,
chiar daca-s ploi,

chiar daca
nu mai suntem noi doi

floarea creste.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.

frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.

incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana a lui Manole zidita

pacatuim numai cu auzul,
ranim numai cu privirea,
nimeni nu poate sa te simta,
nimeni nu are sa te mai minta!

lasa zidul sa se ridice,
asculta linistita cantecul de joaca
care iti este cantat

nu uita sa zambesti,
pana ultima caramida nu este pusa...

frumoasa inchisoare a sufletului
iti ofera oamenii pe care ii iubesti,
te inchid, te roaga sa ramai,
te plang, te vor inapoi

au pus ultima caramida de la

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!