David Boia

Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Am luat inima
de pe piatră
să pot formula
poeme pur sânge
din sintagme abstracte
în febrilă fierbere
în drum spre eden
şirul de eroi trecea prelung
mai lung
decât un şir de galaxii.

poezie de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc Hornograf

În locul cu pricina dintre ecouri
Erau pământeni alungaţi din eden
Ei şi urmaşii lor din neam în neam
Unii mai excentrici şi stingheri
Alţii simandicoşi sau superficiali
Alţii pe semne iscoditori şi inventivi
Acaparând peisajul pentru a fi
Modificând mediul pentru a prospera
Locul acela se s-a extins mereu
Rătăcind pribegi după bunul plac
Căutând noi teritorii şi resurse
Au întins locul acela până la mare
Curioşi din fire au trecut pe mare
Şi au acaparat insulele mărilor
Şi oceanele plus cele şapte continente
Inventivi cu firea au început să zboare
Aşa a început noua eră spaţială
Epopeea cuceriri acestui univers
Şi va continua cu intermitenţe.

poezie de David Boia (24 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua pământului

Va fi un deznodământ
Când cu toţi ne vom trezi
Să apăram pământul sfânt
Şi dacă îl vom ocroti
Vă spun asta pe cuvânt
Ziua pământului va fi
Cu forţă de legământ
Atunci în fiecare zi.

poezie de David Boia (5 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi numai dacă

Dacă timpul se va sfârşi,
Noi vom deturna clipele
Pe trasee redundante,
Spre alte puncte cardinale

Dacă spaţiul se va termina
Şi va deveni punct fix
Ne vom mobiliza să ieşim
Din apăsarea strâmtorii

Daca viteza centrifugă
Va derapa pe turnantă
Şi va deraia prin decor
Vom da năvală la zenit

Dacă lumina conştiinţei
Va trece bariera gândului
Vom citi de pe retină
Viitorul omniprezent

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (10 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje şi eroi

Ele trăiesc în mod imperativ
Si duc în cârcă strictul necesar
Un gând mă-ncearcă obsesiv
De ce apare peste tot avar?
Atât de mult eroul negativ
S-au înmultit şi asta-i, clar
Acei care combină abuziv
Subit apare un iterimar,
Acţionînd şi el conspirativ
Cu un discurs duplicitar;
Ca să seducă decisiv
Se protestează în zadar
Şi totuşi pare excesiv,
Cum evităm acest calvar?
Răspunsul mi se pare evaziv.

poezie de David Boia (24 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie poetică

Scuzaţi-mă doar adevărul
Că mi s-a ridicat părul
Din cauza unui vers
scuzaţi-mă nu pot să mint
într-un cuvânt încape cerul
când mă loveşte eterul
în următorul stau la rând
din cuvânt bând
Scuzaţi-mă nu pot să mint
Că beau zeamă de alint
scuzaţi-mă e prea frumoasă
şi cea mai arătoasă
cuvântu-nseamnă înc-un rid
dacă beau zeama din vid
în versuri mă întorc acasă
Scuzaţi-mă e prea frumoasă
într-un cuvânt încape cerul
când mi se întăreşte flerul
de poezie când vă pasă
că zbuciumul de poet nu mă lasă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea lumii

Declar, lupta pentru pace,
Drept, cel mai nobil ţel uman
O vreau acum, mai eficace
Ca să ne poarte spre liman

O stare de spirit, robustă
Cum altceva nu prea există,
Pacea-i o dorinţă justă,
Dacă lumea-i pesimistă

Pacea-i, deziderat major
Benefic peste generaţii
E aripă, e zbor, e dor
Speranţa miilor de naţii

Trăiască şi triumfe, vie
Sporească-i tăria şi darul
Chiar din cenuşă să învie
Apoi, să ne reverse harul

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinerea Mare

În societatea umană
Nimenea niciodată
Să nu arunce cu injurii
În iubirea de aproape
Nimenea niciodată
Să nu rostească insulte
În prezentul perpetuu
Nimenea niciodată
Să nu provoace jicniri
În viaţa concitadinilor
Nimenea niciodată
Să nu stârnească ocări
În universul infinit
Nimenea niciodată
Să nu accepte profanări
Noi cu vorbele de duh
Şi fapte dintre cele bune
Aşa vom fi mai aproape
De pământul făgăduinţei
Începând din Vinerea Mare.

poezie de David Boia (10 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Visez, prezentul epocal
Cu aspecte prelungite
Undeva prin encefal,
Dar cu viteze infinite

Visez, adeseori trecutul
Printre gene strecurat,
Într-un plan necunoscut
Pasibil, dar modificat

Visez, un viitor măreţ
Pus pe criterii obiective,
O lume fără de dispreţ
Cu performanţe efective

Visez, deziderat major
Pentru întreaga omenire,
În care omul călător
Să-şi împlinească o menire

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!