Octavian Cocoş

Valetul de Bâte (Sonet Tarot)

A apărut o oportunitate
Să-ţi demonstrezi talentul şi valoarea,
Fii curajos şi nu te da deoparte
Oricât de grea îţi pare încercarea.
Şi-n tot ce faci să fii deschis la minte
Găseşte noi soluţii, inventează,
Acum e şansa ta, mergi înainte
Şi când nu te pricepi, improvizează.
Dar când te laşi cuprins de aroganţă,
Sau când îţi pierzi încrederea în tine
Te vei împotmoli cu siguranţă
Şi astfel te vei face de ruşine.

Când viaţa-ţi scoate-n cale şanse bune,
Nu sta pe gânduri, treci la acţiune.

poezie de Octavian Cocoş (14 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare adăugată

Două diamante şi-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le priveşte azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.

Două diamante şi-un rubin
Tăiate cu migală, încetinel
Şi şlefuite-apoi câte puţin
Ca să stea bine pe un mic inel.

Două diamante şi-un rubin
Ca ochii ei şi gura-i roşu-aprins
Ce parcă plâng şi scot câte-un suspin
Dup-o iubire ce cândva s-a stins.

Două diamante şi-un rubin
Acum valoarea lor mai mare este,
Fiindcă în peisajul citadin
Nu doar sclipesc, ci au şi o poveste.

poezie de Octavian Cocoş (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Vântule, nebunule,
Unde fugi aşa grăbit
Străbătând întreg Pământul
Din apus la răsărit?

Cine te-a înfuriat
Şi mi te-a umplut de jale
Ca să te răzbuni amarnic
Pe tot ce îţi iese-n cale?

Şi ce ai de câştigat,
O să fii mai fericit
Dacă faci prăpăd în jur,
Dacă ne-ai năpăstuit?

Pleacă, vântule, de-aici
Uite, norii se destramă!
Eu i-am zis, dar el fudul,
Nici nu m-a băgat în seamă.

poezie de Octavian Cocoş (4 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaporul

Navighezi cu îndrăzneală
Străbaţi mări, străbaţi oceane
Şi cu multă osteneală
Te fereşti de ghinioane.

Valuri se izbesc în tine,
Ba le urci, ba le cobori,
Din zori până noaptea vine
Şi din noapte până-n zori.

Însă chiar de saltă întruna
Tu de ele nu ţii cont
Hotărât întotdeauna,
Te îndrepţi spre orizont.

Şi-n orice călătorie,
Cât ai fi de încercat,
Te achiţi de datorie
Şi te-ntorci nevătămat.

poezie de Octavian Cocoş (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de manele

Aoleu, mânca-ţi-aş gura,
Recunosc cinstit,
Ochii tăi negri ca mura
M-au înnebunit.

Şi să mor în puşcărie
Dacă te minţesc,
Vreau să închei căsătorie
Fiindcă te doresc.

Îţi iau ţoale şi inele
Şi casă la bloc
Şi te umplu de lovele,
Zău, să n-am noroc!

Şi în lumea asta mare
Peste tot te scot,
În Paris şi-n Baleare,
Că-i mişto de tot.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de vultur

Un vultur mândru se rotea în cer
Şi spre Pământ privea cu detaşare
Avea pene maro, un cioc de fier
Şi la picioare ascuţite gheare.

Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Şi foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer şi întunecos.

O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici şi goi
Şi aştepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.

Un om care mergea spre miazăzi
A zis şi el o vorbă, aşa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viaţă-ntreagă să fii cioară.

poezie de Octavian Cocoş (15 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise şi realitate

În ale mele vise tulburate
Eu chipul ţi-am văzut de-atâtea ori,
Dar într-o clipă dispăreai departe
Şi-apoi te căutam până în zori.

Urcam pe munţi cu crestele cărunte
Călătoream pe mare şi ocean
Luptam din greu cu vânturile crunte,
Dar oricât mă zbăteam nu te găseam.

Şi întrebam de tine lumea toată
Eram ca un nebun dezlănţuit
Căci mintea mea părea să nu mai poată
Să stea încordată aşa la infinit.

Şi mă gândeam că te-a înghiţit pământul
Sau că te-ascunzi de mine dinadins
Şi te strigam, dar n-auzeai cuvântul
Şi nu ştiai de dorul meu nestins.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (21 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele mamei

"Măi băiete castravete",
Spunea mama şi râdea,
"S-au strâns fete cucuiete,
Ieşi la joacă, nu mai sta".

"Eu mai am puţină treabă
Apoi, cât nu eşti pe-aici,
O să mă întind degrabă
Şi-o să pun bila pe cinci".

Seara, când veneam la masă,
Mă certa cu drag: "Got, Got,
De când ai plecat de-acasă
Ţi-a crescut barba de-un cot".

Mă scuzam stând în picioare
Şi-ndrugam numai minuni
Zicea mama: "Tolba-i mare
Şi e plină cu minciuni".

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (4 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu poet

Vreau să fiu şi eu poet
Ca Bacovia, Coşbuc...
Să mă ştie toată lumea
Peste tot unde mă duc.

Vreau să fac versuri frumoase,
De iubire şi de dor,
Inspirate, armonioase,
Pe-înţelesul tuturor.

Vreau ca cei care citesc
Să se umple de plăcere
Şi să simtă că plutesc
Într-o lume de mistere.

Vreau să am şi o statuie
Şi-n muzeu să am portret
Cine va privi să spună:
"Uite un mare poet!".

poezie de Octavian Cocoş (3 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de iubit

Afară-i frig şi noapte
În geam răsună ploaia,
Îţi spun duioase şoapte
Şi-n trup îţi simt văpaia.

Furtuna-i nemiloasă,
Copacii se îndoaie,
Eu te sărut, iubito,
Pe buzele-ţi vioaie.

Deodată, fără veste,
Un fulger ne orbeşte,
Îţi văd o clipă chipul,
Dorinţa ne uneşte.

Şi bubuie văzduhul
De se-nspăimântă zarea,
Mă tragi discret spre tine,
Iar eu pricep chemarea.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (13 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!