Doina Bonescu

Iarna mea

Iarna mea mă-ntreană-n grabă:
-Eşti cam tristă, eşti bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheţ şi Lună Plină!

Scânteiază pe zăpadă
Stele venite să vadă,
Iepuraş speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.

Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe dă târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-şi facă blog.

Cântă un cocoş de munte,
N-are cine să-l asculte...
Linişte e şi la schit,
Maicile au adormit.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Petale şi gheizere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă scurtă

Nici n-a-nceput, s-a terminat.
El a zâmbit, eu am plecat
Ne-am despărţit ca doi amici
Ce aveam ţepii de arici.

Să nu mă-ntrebi de ce si cum,
Fantoma noptii e pe drum.
Ziduri cădeau in urma mea
Ploaia din urmă m-alunga.

Cum am putut aşa uşor
S-ajung vânat de vânător?
Mă-ntreb, răspunsul nu găsesc
Si gândurile mă rănesc.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia

din măreţia unui munte o piatră albă s-a desprins
îndrăgostită fiind de râul ce tandru mâna i-a întins

şi-alunecând spre valea largă iubindu-l sub sclipiri de soare
ea a crezut că-l însoţeşte pân-la sfârşit... până la mare

dar râul a uitat-o-ndată vrăjit de-o salcie pletoasă
întinde zâmbetul pe apă, ascunde piatra credincioasă

rămâne astfel îngropată iluzia unei iubiri
ce s-a născut în vârf de munte şi-i adormită -n amintiri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie

nu vreau decât să te zăresc
o clipă genele-mi coboară
este târziu şi eu visez
un viscol într-o iarnă

şi ce n-aş da să fim noi doi
purtaţi de-o troiţă în câmpie
acoperiţi de blănuri moi
şi braţul tău un rai să-mi fie!

cu vocea caldă să-mi şopteşti
că mă iubeşti numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscoleşte
o clipă-ar fi... o veşnicie!

dar iată... pleoapele deschid
şi mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine, iarnă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie

nu vreau... decât să te zăresc..
o clipă genele-mi coboară
este târziu şi eu visez..
un viscol într-o iarnă..

şi ce n-aş da să fim noi doi
purtaţi de-o troică pe câmpie
acoperiţi de blănuri moi
şi braţul tău... un rai să-mi fie..

cu vocea caldă să-mi şopteşti
că mă iubeşti numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscoleşte
o clipă... ar fi o veşnicie!

dar iată... pleoapele deschid
şi mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine iarnă!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul

Ghiocel, fragedă floare
Mi-a şoptit o ghicitoare
Că-n trecut indepărtat
Ai fost fiu de impărat

O bătrână vrăjitoare
Te-a ascuns sub o ninsoare
A plecat apoi in lume
Nimeni nu-i ştie de nume

Dar de tine-ndrăgostită
Raza soarelui grăbită
Ti-a dat sceptru si coroană
La-nceput de primăvară,

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibil

Mai dă-mi o şansă
-Imposibil...
-Mai dă-mi portiţa
De scăpare...
Dă-mi lumea
De odinioară
Dă-mi ziua plină
De-impăcare!
Dă-mi noaptea caldă
Luna plină,
Dă-mi strigătul
De bucurie,
Nu-mi pune-n faţă
Doar sfârşitul,
Mai dă-mi o şansă
-Imposibil....

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imprevizibil

Atunci când noul intervine ca un balsam vindecător
Iţi par adesea puerile, trecute zile care dor....

Cu patos smulgi de la viaţă atât cât poţi în dimineţi
Şi pe a timpului cărare priveşti cum înfloresc livezi!

Renaşti în fiecare clipă, înveţi mereu câte ceva
Imprevizibil e finalul, regia piesei nu-i a ta....

Şi-aşa trecând, meteorit, lumină ai, lumină dai,
Te naşti venind din infinit şi pleci în nu ştii care rai!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

Impulsul momentului
Stăruie şi acum
În amintirea mea.
Pasul făcut necondiţionat,
Încărcat cu dăruire
Alimenta un foc lăuntric
Fără viitor...
Doar cu strălucirea unei clipe!
In urma lui,
Tinereţea râdea fericită!
Raţiunea deschide aripi
Şi merge mai departe...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În doi

Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăţi de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceaţa se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veşnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!