Poezii de Ștefan Augustin Doinaș, pagina 4
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada printului nesarutat
Pe-un tarm de mare unde bat
talazurile verzi in spume
un tinar print nesarutat
cazu ca din senin la pat
de-o boala fara nume.
La mohoritul capatii
curtenii intrebara:
-Maria-ta, doresti tamii?
Vrei vinul viilor dintii?
Ori sabie de para?
Dar el tacea. Din cind in cind
ca-n somn parea ca geme.
Parada orelor trecind
cu fum si raze, rind pe rind,
calca faimoase steme.
Si dupa ani, un mag viclean,
cu barba lunga tare,
vesti intiiului curtean
ca printul e bolnav de-alean,
iar leacul- sarutare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Astazi ne despartim!
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărțim
cum s-au despărțit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Așa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în gușă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem dușmani.
Între noi, lumea va sta nemișcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu
Îmi plac fotografiile - la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
își ține-n gură halca ei de timp.
Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind,
mai facem gesturi mari și luminoase
sub cerul înflorit...
Dar dedesubt,
Însângerată, apă fără umbră
ne-a și vărsat într-o bulboană sumbră
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ștefan Augustin Doinaș, adresa este: