Nicu Gavrilovici

Eu nu fumez

Uneori plictisit de viaţă
dau o fugă până la moartea din colţ;
tipa aceea cu dinţii îngălbeniţi de tutun
si cu degetele descărnate
de atâta tras la coasă.
,, Un pistol si un glonte!"- comand scurt
aruncându-i în poala mantalei
arginţii încă necheltuiţi ai vieţii.
Mă priveşte dispreţuitoare si îmi întinde
un pix si un caiet studenţesc...
Mă resemnez si plec bodogănind, în timp ce aud piatra lunecând pe oţelul cenusiu:
Fâşşş-fâş-fâş!
Mă întorc brusc din drum si îi întind pachetul nedesfăcut.
,, Ia bre si tu o ţigară...
Esti de treabă până la urmă!"
Din găvanele albastre i se rostogolesc lacrimi...
,, Nu voi veni înainte să termini pachetul",
îmi şopteşte dusă pe gânduri.
Pun ţigările în buzunar şi plec zâmbind.
,, Săraca, a îmbătrânit rău... a uitat că eu nu fumez".

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă în alb

E-atâta alb în noi în astă seară
încât ne troienim cu mângâieri,
scăldaţi 'n-ale privirilor chemări,
simţim în suflet zori de primăvară.

Ne fulguim pe pleoape cu săruturi
timpanele ningându-le cu şoapte,
ca doi fugari rătăcitori în noapte
înzăpeziţi de propriile trupuri.

Căutând un viitor fără trecut
ne desprimăvărăm în calde lacrimi,
robiţi de sentimente şi de patimi
suntem geneză-n frământări de lut.

Prea mici pentru a preţui minutul,
prea mari pentru a refuza ispite,
răzbunători ai tinereţii ofilite,
flămânzi, iubirii devorat-am fructul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămând în zori

Vom împărţi în două cornul lunii,
Cu stelele o să jucăm barbut,
Iubirea o vom dezlega din funii
Ca Eva şi Adam la început.

Vom pune nume stelelor sihastre,
Şi-om şterge de pe hartă lumi întregi,
Vom construi pe malul nopţii castre
Descorsetaţi de temeri şi de legi.

Vom da de-a dura soarele pe boltă
Stârnind lăcuste în livezi cu meri,
Nocturn, vom strânge-a viselor recoltă
Fiindu-i zilei aspri temniceri.

Cu pescăruşii vom zbura alături,
Cu umbrele ne vom plimba-n caleşti,
Ţesând din fir de dor abastre pături
Ai să devii prinţesa din poveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând...

În curând, precum fâneţea coaptă
voi simţi-n timpan ecou de coasă
şi pe-aripa dorului de casă
voi pleca lăsând în urm-o şoaptă.

În curând, din dragoste şi vis
voi zidi o scară către cer,
părăsind ce este efemer
voi urca pe ea spre Paradis.

Neputând să întocmesc demersuri
în curând trec dincolo de porţi...
În curând vă voi iubi pe toţi,
în curând mă descompun în versuri...

poezie de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngăduie-mi

Îngăduie-mi, iubito, să te ning,
Când dormi îngăduie-mi să te ating,
Cu şoapte şi cu degete fugare,
Să fac din pleoape iască şi amnare.

Îngăduie-mi, iubito, să te sorb,
Îngăduie-mi o noapte să fiu orb,
Să îţi frământ în palma rece lutul,
Să nu-ţi găsesc vreodată începutul.

Îngăduie-mi în zori să te inspir,
Pe umeri sărutări să îţi înşir,
Să-ţi fie-mbrăţişarea mea cătuşa,
Să fii un rug, eu să îţi fiu cenuşa.

Îngăduie-mi, femeie, să te rog
Să fii Betesdă, eu să fiu olog,
Când te atinge îngerul cu-aripa
Să transformăm în veşnicie clipa.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri permanente

Să ne iubim cum se iubesc nebunii
Cu jar în ochi şi cu mirări şuvoi,
Cu sufletul legat în mii de funii
Să ne iubim cum se iubesc nebunii
De parc-am fi pe lume numai noi.

Să ne iubim ca îngerii în ceruri
De nimenea ştiuţi ori osândiţi
Înmugurind ca ghioceii-n geruri
Să ne iubim ca îngerii în ceruri
În şoaptă şi în lacrimă zidiţi.

Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi pe o corolă să murim
Făcând din efemera viaţă horă
Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi o veşnicie să dormim.

Să ne iubim ca peştii de sub valuri
Mergând contra curentului mereu,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui Om Bun

În Caraş liliacul e în doliu,
În Timiş ciocârlia-a amuţit...
De ce aşa curând ne-ai părăsit,
De ce-ntre noi şi tine-i un linţoliu?

În vis îmi pare că-ţi aud chitara
Şi vocea caldă... Unde vrei să fugi?
Te-aşteapt-o ţară îmbrăcată-n blugi
Să îi aduci în suflet primăvara.

De ce-ai ales concertul pentru îngeri?
În loc de reflectoare stele ai...
Vasile-al lui Mardare, ne mai stai!
La poarta cerului vom face plângeri...

Nu pot să cred această tristă ştire,
,, Cabana" te aşteaptă ca să vii,
,, Va ninge fără tine" peste vii
În timp ce tu vei fi doar amintire.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi clipa

Din când în când îţi simt zvâcnind aripa
Pe ceru-nzăpezitei mele tâmple,
Aştept dorinţe-apuse să se-ntâmple
Şi răstignesc pe crucea nopţii clipa.

Din când în când visez că este vară
Deşi din mine iarna muşcă rece,
Aştept de vise ploi să mă înece
Şi-aprind la jarul lunii o ţigară.

Şi mai visez din când în când iubire,
Ori trag în via-nsingurării plugul,
Aţât cu vreascuri de speranţă rugul
Şi plâng si râd cu lacrimi în neştire.

Îmi eşti belşugul, eu îţi sunt risipa...
Ia tot ce vrei şi lasă-mi mie clipa.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei mele

Când te privesc cum stai în pat bolnavă
Vocalele mi se prefac în lacrimi
Că viaţa ţi-a fost golgotă şi patimi
Şi-a mea neascultare-a fost otravă.

Ţi-e părul alb şi vocea tremurândă,
În boli şi în durere eşti bogată,
De cincispezece ani paralizată,
Măicuţă, ai păstrat privirea blândă

Şi cald, surâsul ce şi-acum veghează,
Cunună, peste ridurile multe.
Lovită de-ale vieţii catapulte,
În tine ceru-ncet se instalează.

Nu pot să cred că târâi greu piciorul
Când te ştiam zburând precum albina...
Mergeai la slujbă, îngrijeai grădina,
Bărbatul, două fete si feciorul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!