Poezii de Teodor Dume, pagina 45
Legături
am umblat prin copilărie
ca pe calea republicii duminica
cu mâinile înfundate-n buzunarele
strâmte ale raiaților
și am ieșit infectat
cu iluzii
ceva se mișca în mine
prin piele îmi țâșnea libertatea
oamenii ieșeau din gesturi
îmi închipuiam că așa trebuie
să iasă fiecare din el
depinde când și cum
după ce am mai crescut
mi-am dat seama că viața
este un abces strâns
în interiorul trupului
nu nu-mi amintesc să fi fost bolnav
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturii
între liniștea lucrurilor
și aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poți să atingi
și totuși în intimitatea lor
toate lucrurile respiră
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteo
azi nu mai plouă nici
nu va bate vântul
temperatura aerului va marca o scădere
minimile termice se vor situa ceva mai sus
ca de obicei
cotele apelor Crișuri au scăzut
cu doi centimetri
poșghița de la mal s-a rupt
în solzi argintii
pe semne că la noapte va ploua
pe a locuri
șipătul sfâșiitor al păsărilor
va pune în mișcare norii
tot ce iese din mine
va trece prin noapte
o noapte pe care nu o disting
dar o simt
poate că e aceeași noapte de gheață
din care am ieșit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de independență
la două priviri distanță de orice urmă
ce ar putea trece prin mine
respir sângele care
a pătruns lutul
în drum
spre rădăcina facerii
dinspre răsărit se eliberează lumina
ca o jertfă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre și lacrimi
am trăit și trăiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea își cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista
dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană
ca și cum aș fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă și durere
e târziu și cerul apune
aerul puțin și el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
încearcă o nouă trecere
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuiia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușor și fără urmă voi pleca și eu
Viața nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost și eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu și Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost
Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculț de la un capăt la altul și soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine și de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o țin în loc de inimă și aștept
Oare, îl voi întâlni pe tata?
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ultima tăcere
ar fi trebuit să mai trec pe la tine
la ceasul când ploile tropăie
de-asupra lutului încins
să-mi obișnuiesc umbra să tacă atunci
când cerul își îmbracă haina de vânt
și-n ultima tăcere
să-mi fac un loc
iar din singurătate
un prieten
pentru atunci...
ar fi trebuit să mai trec pe la tine
dar sunt prea puțin învățat cu toate astea
și uite nici n-am apucat să
mă împrietenesc cu moartea
și asta pentru că
umbra s-a retras din tine
ca un nor
și ai plecat și ai plecat
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În genunchi în fața iubirii
cândva eram foarte fericit
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când iubești în interior
se produce o mișcare,
o diversitate de lucruri și
atunci lumea ta e perfectă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Teodor Dume, adresa este:
