Iulia Mirancea

Cum să nu trăieşti, astfel de bărbaţi

În mulţimea numerelor naturale,
există un şir infinit -notat cu Xn-!
Un şir imens al bărbaţilor normali,
care sunt capabili să contemple,
să elogieze, să consfinţească,
să ridice la valoarea de valută forte,
adevărul numit Femeie!
Cum să nu iubeşti, să nu onorezi,
să nu-i doreşti pentru tine,
să nu fii în stare să mori în fiecare minut
şi să reânvii forever, pentru asemenea bărbaţi?!
Cum să nu trăieşti astfel de bărbaţi?

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul sau nimic

Eu nu doresc în viaţa mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aş vrea,
Să vină cu acelaşi rost!

Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, ştiu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!

Aş vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuţa mea şi hrană!

Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui rinocer

Doamne, sunt poetul iubit,
Da'-ntr-o bună zi, subit,
Ce fu cu mine, moncher?
Mă pomenii rinocer!

Clic pe Citatepedie,
Să mai strig o blasfemie!
Să-mi vărs năduful şi-amarul...
O, Doamne, nu dau cu parul!

Simt că sunt o torţ-arzând,
Pe maimuţă să o prind!
Prea mă sfidează râzând...
Vedea-m-aş din nou iubind!

poezie satirică de Iulia Mirancea (14 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roşie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
şi stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireşul, vişinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniţi pe Isus
şi încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor şi trebuie să aşteptaţi
o sută de zile, ca să mă vedeţi din nou!
Sunt drăgălaşă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!

Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
şi aştept să mă culegeţi
ca să vă tonifiaţi sângele,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Ce-aş vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet şi soare blând în măr,
Cu plenitudini, ţeluri şi miez de adevăr...!

Ce-aş vrea?
Aş vrea să vină iarăşi septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă şi geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi şi înţelepte brume...
Aş vrea o toamnă lungă şi dincolo de lume...!

Aş vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane şi-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet şi ţelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteţi brume, cu spasm autumnal?!

poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt în mâinile tale
(ca o rândunică speriată)
şi, nu ştiu dacă,
în clipa următoare,
îţi desfaci palmele
(ca să mă eliberezi)
sau ţi le împreunezi
(ca să mă jertfeşti)
în rugăciune!

poezie de Iulia Mirancea (19 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt Pasărea Spin

Iubitule,
ai crezut că te mint
şi ţi-ai schimbat cofiţa de aghiasmă
în cofă cu venin!
Şi lancea prefăcută în suspin
o-nfigi în şoaptă...
în dezmierd... şi în alint...!
Adio! Tril de ciocârlie, iubita ta n-o să mai fie:
Căci tu mi-ai scris, un alt destin:
Pasărea Spin!

poezie de Iulia Mirancea (7 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă iubesc, oricum

Vreau să vă-ntreb, prietenii mei buni,
De ce vă supăraţi, tocmai acum
Când clipa-mi a cedat unei furtuni?
Şi, totuşi, vă iubesc, mereu, oricum!

Îmi daţi ce ce mai bun, apoi îmi luaţi...
Totuşi: încrederea nu mi-o-nşelaţi!
De nu-mi sunteţi alături când mi-e greu,
Oricum, vă dau ce am: sufletul meu!

poezie de Iulia Mirancea (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule, te iubesc (Dedicaţie domnilor de pe Citatepedia)

Într-o noapte de Crăciun...
de magie şi vis, printre steluţe-argintii
ce vin tainic din eternitatea iubirii,
se opresc doar o clipă în inima mea
şi-ncărcate, spre tine aleargă,
într-o noapte a Crăciunului vis,
eu vreau să-ţi declar: domnule, te iubesc!
Te iubesc fiindcă ştiu -în adâncul fiinţei-
că, pentru mine-acceptaşi prihănita felie,
din mărul oprit...
Iar Tatăl, de dragul sacrificiului tău,
ne-ngăduie-acum noaptea de magie şi vis,
de Lumină, de steluţe-argintii şi iubire...
Domnule, tu, cel de-aici -lângă mine-
sau tu, de acolo, departe, oriunde vei fi,
Crăciunul, o veste mă-ndeamnă să-ţi dărui
în gând, în colind...
că Fiul te-alese-ntrupării
şi-n credinţă te naşti în fiece an,
eu, smerită-ngenunchi şi ţie mă plec:

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!