Dumitru Delcă

Versuri la întâmplare

Sus la munte-ntr-o poiană,
Un pui de drac am întâlnit.
Eu l-am înjurat de mamă,
Iar el, flori mi-a dăruit.
N-a-nţeles a mea sudalmă.
L-am mai înjurat odată.
Mi-a răspuns că n-are mamă,
Că Scaraoschi îi e tată.
Auzind de Scaraoschi
Tare rău m-am speriat.
Cât îs eu de Dobrovolschi,
Şapte poşte-am alergat.

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic

Trunchiul familiei noastre
Are rădăcini adânci în timp.
Mulţi se află printre astre,
Sau lângă zeii din Olimp.

La arbore genealogic,
Cu rădăcinile adânci,
Este ştiut şi este logic
Crengile să nu îi frângi.

Că pe ele-au să rodească
Mugurii de viaţă nouă.
Iar omul o să dăinuiască
O eră, sau poate două.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că Tu eşti Lumina

În pustiul vieţii, când am rătăcit,
M-ai ajutat, Doamne, şi mi-am revenit.
Mi-ai arătat calea, care-i de urmat,
Cu iubire, Doamne, m-ai înconjurat.

Cum să trăiesc viaţa, Tu m-ai învăţat.
De răul din lume, Tu m-ai apărat.
De-atunci, cu credinţă, te slujesc mereu,
Că Tu eşti Lumina, Tu eşti Tatăl meu.

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, învaţă româneşte

Învaţă să te joci româneşte
şi să te bucuri româneşte.
Învaţă să scrii româneşte
şi să citeşti româneşte.
Învaţă să munceşti româneşte
şi să mănânci româneşte.
Învaţă să creşti româneşte
şi să iubeşti româneşte.
Învaţă să zideşti româneşte
şi să trăieşti româneşte.
Învaţă să fii român,
pe destinul tău stăpân.

poezie de Dumitru Delcă (15 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu admir

Eu nu admir la om,
Nici frumuseţea, nici tandreţea.
Eu admir la om,
Înţelepciunea şi fineţea.
Frumuseţea-i trecătoare,
Tandreţea cu timpul moare.
Dar dacă ai înţelepciune,
Fineţea-n suflet rămâne.

poezie de Dumitru Delcă (19 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu toate le-aşează

Când verdele planetei dispare,
Dispare şi viaţa pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.

Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru şi fum.

Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-aşează,
În faţa lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viaţă, nu se face.

Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eveniment istoric

Se clatină salcâmii,
Se zguduie pădurea,
Se apără românii
Cu arma lor, securea.

Dujmanii îngraşă glia
Cu trupurile lor.
Trăiască ROMÂNIA!
Şi bravul ei popor.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

Pe pământ potopul
S-a dezlănţuit.
Pârjoleşte totul,
Nu iartă nimic.

Omenirea-întreagă
Plânge-în disperare.
La Dumnezeu se roagă
Pentru îndurare.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se scutură pământul

Când se scutură pământul
Toată lumea se-înspăimântă.
Îl roagă pe Domnul, Sfântul,
S-alunge urgia cruntă.

Mintea se înnegurează,
Cerul se întunecă,
Pământul sub noi vibrează
Şi-în vale alunecă.

Cu el odată se prăvale
Aşezările lumeşti.
Distruge totul în cale.
Chiar şi vieţile-omeneşti.

Când vulcanul izbucneşte
Lavă către cer aruncă.
În jur totul pârjoleşte,
Viaţa o preface-n stâncă.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!