Mirela Crâşmaru

Poveste de iubire

Scriu poveşti
Cu dor îngeresc
Spre tine să zboare în vers
Mă gândeşti
Şi DA! Te iubesc
Cu tot cu poem şi-Univers.

Scriu cu alean
În zi şi în noapte
Să nu mai fii singur şi trist
Rescriu un roman
Cu sânge şi şoapte
S-avem un loc în Paradis.

Compun dintre stele
Sonata de dor
Să-ţi fie balsam pentru gând
Luminez ca şi ele
Să-ţi spună uşor
Că-mi eşti Luceafărul blând.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Aş renaşte doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aş iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu ştiu nimic de tine, versul să îmi fie casă.

Aş renaşte dintr-un vers să-ţi fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârşite-n miezul nopţii
Să te chem şi să te-alung în abis o veşnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc şăgalnic sorţii.

Aş renaşte poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ţi dulce cum tresaltă peste sâni
Aş străbate chiar şi Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.

Aş renaşte mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi ştii păcatul de a-ţi fi un crunt blestem
Care arde trup şi suflet, până-n Cer la Dumnezeu.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Adu-mi iar lumina
În clipele reci
Să simt că eşti sânge arzând
Sărută-mi iar mâna
Prin vise când treci
Să-mi fii Luceafărul blând.

Adu-mi iar sărutul
Din nopţile pline
De dor şi iubire păgână
Să fim începutul
Zilelor line
Să plângă trecutul de vină.

Adu-mi iar poemul
Să-mi curgă prin tâmple
În nopţile fără de tine
Împlineşte blestemul
Şi fă-l să se-ntâmple
Să ştii că eşti parte din mine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Noaptea-ţi sărută tâmpla
în locul meu,
până când
te voi iubi
cu tremurul
unui poem nescris.

Atunci vei şti
că doar eu
te pot iubi
dumnezeieşte.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Adun şoapte
pe buzele preapline
de drogul sărutărilor tale
şi nu ştiu de ce
mă zguduie din temelii
gândul tău...
şi de ce mă ard buzele...
Se cer sărutate?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi cum visul te-a găsit
tremurând în gând cu mine
ori în taină te-a iubit
şi s-a întors cu iz de tine?

Spune-mi de ce gândul te-a durut
când l-am trimis să te întrebe
de ce ţi-e freamătul tăcut
şi m-ai împietrit în tâmple?

Spune-mi cum noaptea te-a primit
în ale sale braţe cu iubire
să ştii că mi-eşti veşnicul ursit
şi vers etern în poezie?

Spune-mi tu, domn între stele
de ce te-ai oprit la mine-n piept
ori să mă fereşti de rele
ori viaţa-ntreagă să te-aştept?

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi

Te-aş iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aş iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubeşte deşertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aş iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aş iubi cu-n strigăt mut
până te-aş avea tăcut
iar pe trup să te reverşi
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubeşti trupul în şoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârşite-n miez de noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc, deci exist - Iubesc... deci respir...

Cu toate astea
uneori mi se taie respiraţia
în pieptul tău
şi încep să trăiesc
la fel ca un nou născut
învăţând zi de zi
să păşesc prin gând
fără a lăsa un semn vizibil,
doar o zbatere de aripi
ca şi când ţi-am fost
pentru o clipă
femeia visurilor tale....

Eu ştiu că mă vei ierta,
însă inima
nu va uita niciodată...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai un fel al tău

Tu ai un fel al tău de-a fi
faci cumva şi prinzi clipa-ntre gene
şi raza serii o-mbraci în căprui
punând în mine nostalgia unei toamne întregi,

Tu ai un fel cuminte de a ispiti
când îţi muşti buza de jos a întrebare
tâşnesc sângerii flăcările asfinţitului
şi-n mine se revarsă lava aşteptărilor,

Tu ai un fel nonşalant de-a rosti necuvinte
când îmi îmbraci ziua cu adevăruri necoapte
apoi ca un magician întinzi mâna cu iubire în joacă
şi mă laşi cu umbra ce ţi-o strâng în braţe până în zori....

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblet

Mă poartă sufletul
la poarta inimii tale
bâjbâind în întunericul
care mă strânge
în chingile nemiloase
că într-o ghilotină.
Mă zbat până când glasul
tău îmi eliberează
toate simţurile
mângâiate
de raza Lunii..

Şi nici nu ştii
câte clipe
aduni în zâmbet...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!