diamante şi iubire

Şi uite-aşa mi te dai toată

Ţi-s ochii dimineţi de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Şi soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă... oarbă.

Ţi-s buzele de foc şi pară,
De catifea... şi flori de mac
Iubirile... când se-nfăşoară
Cu vise-n dulcele... iatac.

Ţi-s sânii patimi... şi ispită,
Plini de nectar şi tainic dor,
Ca o chemare... nesfârşită,
Când cerul curge pe covor.

Ţi-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine... şi plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Şi să te-adune... din tăceri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamante portocalii

Am crezut ca abea se vede
viaţa într-o rază ce îţi străbate grăbită

ochiul deschis în lumină.
Am înţeles, în sfârşit! Iubirea îţi ghiceşte
toate gusturile, proptită de o inimă ca o cireaşă

arătoasă, în care viermele se bucură
că poate şi el să se îndulcească preţ de-un minut.

Câtă logică nu are să închizi acea pleoapă şi să uiţi
că viaţa e doar o pală de vânt,
o mărturisire despre frunzele ascunse în tine.

Ferestrele pe care ai reuşit să le deschizi,
bat tare acum în ramuri

ferestrele bat tare acum în rame - cum nu e niciodată
zi sau târZIu, rămâne doar puţin joc cu focul,
mijind acel ochi spre soare doar ca să te uiţi.

poezie de David Dafina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt
Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-şi adună,
Dar rădăcina-i leagă de pământ.

De azi încolo n-am să-l mai iubesc...
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine.

Pe zi ce trece-ţi semăn tot mai mult;
Aşa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Şi-n loc să-i spele apele verzui, îşi tulbură izvorul apa lui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indisciplină

Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ştergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenţei nasc violenţă. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleaşi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numeşte Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaşte cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii şuieră. Aşteptaţi un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe ţărm, totul a secat
Până la diamant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu şosete de diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Poeme de amor (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul gloatei

există îndeajuns de multă înşelăciune, absurdă violenţă plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
şi cei mai pricepuţi în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedaţi urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
şi cei mai meseriaşi în război sunt cei care laudă pacea

acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste

fereşte-te de predicatori
fereşte-te de aşa zişii cunoscători
fereşte-te de cei care citesc mereu cărţi
fereşte-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
şi de cei care sunt mândri de ea
fereşte-te de cei care sunt gata să te laude
căci au nevoie de laude în schimb
fereşte-te de cei gata să interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu ştiu
fereşte-te de cei care au nevoie de gloată căci

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este dorul?

Ce este dorul?

Dorul, este un fior
Şi mă cuprinde-n amor
Această dulce emoţie
Născută prin incantaţie

Un cântec străvechi
Tulburător pentru urechi,
Un portativ scris complet
Mângâietor pentru suflet

Ce este dorul?

Dorul este o prăpastie
Ce îţi adânceşte chinul
Şi deşi cu trup de bestie
E îndulcitor veninul

Dorul vrea să se adape

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (11 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica unei vieţi

Ce-a mai rămas din ce erai cândva?
Un diamant ce felia lumina de-nceput
Şi-n fiece cuvânt pirograva
Poveştile pierdute în trecut.

Alunecai penel printre culori
Recompunând din pete o iubire
Şi-ţi ancorai de inimă, cu sfori,
Trădările ascunse în privire.

Magician, răstălmăceai o lume
Să fie după vrerea ta, şi-apoi,
Dezamăgiri le transformai în glume
Şi-ţi aruncai trăirea la gunoi...

Te înveleai în umbre, şi-n cuvinte,
O altă faţă veşnic arătând,
Piosul diavol între cele sfinte
Primordial păcatul invocând.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Am păcătuit
da
recunosc am păcătuit
cu toţi cireşii satului m-am iubit
i-am ademenit
fără nici o remuşcare
cu braţele-mi nesătule i-am cuprins trupul
nucului din curte
de cincizeci de ani împreunat cu poarta
şi
Doamne
chiar dinainte de-a exista de câte ori m-am sărutat pe furiş cu cerul
m-am lipit de el
am cântat în el
iar acum iată îi port cocoaşa
îndurare dar
pentru răvăşirea mea
n-am vrut decât să-l învăţ graiul sângelui!
Da
ştiu şi recunosc,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Micle

Poetă neferice, cu-o inimă fierbinte
Şi-aprinsă de-un Luceafăr privindu-l la zenit,
Sclipiri de diamante îţi ard în ochi şi-n minte,
Eternă muză tristă cu suflet răscolit,

Amestec de Veneră şi de Madone sacre
Ţi-a fost succintă viaţă de miere şi de-amar
Slăvită de-al tău Zeu, blamată-n voci de soacre
De cei ce-mproşcă bârfe, fără-al iubirii har,

Tu, Veronică blondă, cu ochi de ametiste,
Cu plete de vestală şi bucle strălucind,
Regină-a Poeziei din slove dulci şi triste,
Privim cu drag la tine şi lacrimi ne cuprind,

Căci n-ai avut putere ca să rezişti pierzării
Şi tragediei vieţii ce te-a lovit din greu,
Când Zeul şi-a luat zborul, la marginea răbdării,
Tu ai decis în grabă să fii cu el mereu...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!