Poezii despre ceas și suflet, pagina 13
Jardin du Luxembourg
Plutea aromitoare suflarea primăverii
Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxemburg;
Era în clipa-n care nu știi sub vraja serii
De vine aurora din nou, sau de-i amurg...
Zburară porumbieii din paltini. În surdină
Șoptea tânguitoare Fântâna Medicis.
În cea mai minunată și clasică grădină
Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,
Când zgomotul cetății, vuind prelung, ca marea
Ce-și urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
Se strecură prin ramuri un liniștit obraz...
Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.
De ce, pe când o lună de gheață ne privea,
Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
Mai aibă ca o nalbă prin fluturii de nea?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Prind aripi când iubirea e sprijinul meu
Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec și fior.
Totu-i frumos, mă strigă viața-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulțumesc în umbre cu urme de palate.
Iubirea este spița la roata care duce
În ceasul veșniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranța din păcate
Și mă-nalță iarăși în lume pe-ncercate.
Am aripi când iubirea mă-nalță la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toți îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar * * *
De acest Spirit hidos, prefăcut, scapă-mă,
El are cei doi ochi închiși până-n seară;
În timpul nopții și-i deschide și pe muritori îi chinuiește...
Într-adevăr, bogat în Forme ascunse, Sufletul meu țâșnește,
Iar numele meu este "Negrul cel Mare"
Cel care trăiește în mine îl face să apară
Prin multele mele forme care se schimbă des...
O, Prinț al zeilor, Elishef,
Auzi cum urlă demonii păroși și șui
În ceasul în care brațul lui Osiris este pus la locul lui?
Tu vei spune: "Veniți! Înfruntați Abisul cu credință!"
Privește! În fața ta, redus la neputință,
Zace dușmanul tău. Dosul de gât îi este legat,
Iar șoldurile îi sunt răsucite pe cap...
O, voi, Prinți divini de pe Tărâmul Morților,
În acea zi, Isis și Nephtya putea-vor
Să oprească, în mine izvorul lacrimilor care îmi curg mereu
Când, pe celălalt mal, îl voi vedea pe Celălalt Eu al meu?
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu vii?
"De nu vii de pe cărări străne
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...
De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
și Harul Meu, în ceasul tău suprem?
De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg!
De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Zilele nu sunt nici pe departe o poezie...
Poezie e ceea ce ascundem din calea clipelor reci și seci...
ca să nu ne moară sufletul...
Poezie e esența încă verde a inimii,
ce-a mai rămas din drumurilor desfrunzite de oameni...
Șoapte pe la colțuri de ziduri reci...
ascunse în spatele tarabelor deșirate de nimicuri...
E cântecul ce răsună sub clar de luna...
după ce ceasurile au bătut în miez de noapte...
Deseori poezia se ascunde de lumina zilei...
pentru ca zorii destramă visul...
la fel cum stinge stelele
împlinitoare de dorințe vii...
Între apus și răsărit curge viața...
cântec trist, cu versuri calde,
Versuri plânse, vărsate pe claviatura unui suflet...
Cuvinte șoptite scrise tremurând pe piele... și puse pe muzică...
Poezii scrijelite cu inima pe suflete...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri în suflet
Ți-am plantat îngeri în suflet
Și taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Și am udat cu lacrimi frumusețea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, același drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Oprește-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferența dintre două universuri...
Dar știu că depinde
De timpul dintre noi și de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbește despre mine...
Auzi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie
roșu...
în bucătărie,
pe gresia albastră,
o pată de sânge.
sânge...
în baie,
în cada de fontă,
picură rosu.
iubire...
în suflet,
pe cerul gri,
un soare palid.
moarte...
în cimitir,
pe crucea de marmură,
picură ploaia.
[...] Citește tot
poezie de Aurelian Nicolaică (septembrie 2008)
Adăugat de Aurelian Nicolaică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi șoimi se întrec în picaje
Și-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi șoptește
Să nu fiu cu pașii-n alertă,
Un adagio la viață-i priește,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii și norii de foc
Încep să înalț prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aștept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Și-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium și-apus.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul etaj
Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruși necunoscuți...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere pășești,
Și pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai știi să...
Dăruiești.
O carte e lumina din suflet,
Coperțile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai am
Mai am o zi, mai am un ceas,
Mai am un strop de vin rămas
Din toamnele căzute-n șez.
Mai am o lacrimă de șters!
Mai am o stea, mai am un vis,
Mai am un foc, încă nestins,
Din tot ce n- am putut să scriu.
Mai am în suflet să îți fiu!
Mai am nădejde, mai am har,
Mai am pe limbă gust amar
Din a eșecului otravă.
Mai am luceferi în dumbravă!
Mai am culori, grădini și cer,
Iar de va fi-ntr-o zi să pier
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceas și suflet, adresa este: