Poezii despre noapte și pace, pagina 14
Decembrie pe stradă
felinare pe stradă
și-au pus peruci albe
paradă în nocturnă
imită stele pe cer
un gând fuge rebel
la tine se-agață
de ramul de viață
pacifist intimist
artist drumul de gheață
departe răsfață ochiul
ascuns în urechea unui fir
de ață pe geam cos flori
din culori de fiori
uite-ți cămașa până la brâu
cu râuri din râu și borangic
fulgii peltic se iau la sfadă
luminile străzii
intră-n tornadă
ca pâinea de albă
crește zăpada
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte-n crengi
iriși jefuiți de stele, concept antic,
gânduri-n boltă suind din frunte
o noapte între crengi, ritm romantic,
prin râpi și văi demult filozofii crunte.
iubito tu, cu coapsa atacată de iubire
vino să vedem ce mai putem face,
poate înseninăm singurătăți în lire
sau o trează pace în gura-ți rapace.
încet încearcă-te încă odată în silueta
gândului ce te reprezintă lirică trecere...
e noapte-n crengi, sublunar-și face pirueta
sfioasă în lungi axiome de petrecere.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă furișată
Fulgi de zăpadă pufoasă cad din cer
și-n alb îmbracă a ta piele sidefată.
Tânăra-ți inimă înfrigurată
încearcă încă să bată...
Furișată, o lacrimă călduță brăzdează a ta față,
șuierând, vântul o soarbe printr-un sărut
în ceasul din urmă ce nu se vrea pârât.
Marea cu al sau ecou,
o melodie antică-amintește și-ncet,
în coborârea nopții, pe pași de menuet
se-arată luna de cleștar, apostolește
privirea ta contrariată căutand
și pacea în simțire regăsind...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate că cerul vieții, senin e precum vara
Și Dintr-odată-n suflet, simțind vine toamna
De dragoste, de pace, liniște, fericire....
Furtuna, printre lacrimi, cu clipele de-odată
A dus liniștea noastră, privirea-ncețoșată
Mai caută în zare sperând să regăsească
Mândria răsărită pe glia strămoșească.
Să moară vitejește și grânele și marea
Unite-n veșminte. Să-i legăn suflarea
Târziu poate că nu e și încă se mai poate
Să ne-ndreptăm greșeala când încă nu e noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire furată...
Iubirea furată,
Cu minte de fată,
Lasă-mi pacea și onoarea
Ce în urmă mi-au rămas,
Zbuciumul îmi prinde firea,
Fără să-i mai dau răgaz
Liniștii de altădată.
Am fost doi copii ai lumii,
Rătăciți fără de lege,
În basmul nopții înstelate,
Karmic poate destinată.
Nu știam prețul minunii,
Dulce, amar de timp furată,
Sfintei nopți de vis fugar.
Icoane sfinte îi voi pune
Pe-al bisericii altar,
Iubire cu-aripi plăpânde,
Pe un drum fără hotar.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de lumină
Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripționate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbește cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii și al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbrește pleoapele înghețate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate și tihnă.
Anotimp de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu scenarist în casa de piatră
Văpaia noaptea mirilor să ungă
să-și zică nemurirea taina-n faptă
să ningă vis din spunere-nțeleapă
și clipa de senin să fie lungă.
De umbre cărnuri la aspețe-așteaptă
pe-altare către liniști să străpungă,
pe zare se așterne-a zilei dungă
Lumina-n nuntă prăznuind cu șoaptă.
Era stelar de ochi pe lăcrimare
abia-ndrăznind a fi-n edenul trist
doar casa cea de piatră pace are.
La malul apelor de văz exist
pe buzele de rugă-n lumânare
și Dumnezeu ni-i vieții scenarist.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Neptun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hod Putt
Zac aici aproape de cripta
Bătrânului Bill Piersol,
Care a devenit bogat făcând negoț cu Indienii și care
Mai târziu a profitat de Legea Falimentului
Și datorită ei a devenit mai bogat ca niciodată.
Eu, săturându-mă de trudă și de sărăcie
Și văzând în ce fel a crescut averea Bătrânului Bill și a altora,
Am tâlhărit un călător într-o Noapte lângă Lăstarișul lui Proctor,
Ucigându-l din greșeală în cursul întâmplării.
Pentru fapta mea am fost judecat și spânzurat,
Ăsta a fost felul meu de a da faliment.
Acum, noi cei care am abordat cu viziuni diferite legea falimentului,
Dormim alături în pace.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperământul
Te plouă-n nopți cu praf de stele,
Tu însetata umbră-ți treci
Și fiecărei clipe grele
Durerea-i înjumătățești.
Te-ntreb, străin bătut de vânturi
Și-atât de aspru biciuit
De soarta crudă, frig sau foame:
"Cine mereu te-a osândit?!"
- E omul, Doamne! Frământarea...
El pe Iisus l-a osândit!
De el mi-e tulburată ființa!
El m-a scuipat, el m-a jignit
Întocmai, Tată, ca pe Fiu-Ți!
Dar Tu-mi ești acoperământ,
Tu-mi potolești foamea și setea
Prin pace, lege și cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: