bani şi moarte

Tristeţe

tristeţea ştie multe versuri din cartea vieţii
compune poeme surde
la lumina de sare
şi topeşte în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz

conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-aşa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ţi ajunge să o măsori
până la capăt

poate noi suntem nişte vise
în gol vânătorii străpunşi de gloanţele vremii
îşi numără răsuflările precum copiii
când îşi numără monedele din puşculiţă
dezamăgire - respiraţia te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancoraţi în rugină

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacra banalitate

Ea şi El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.

Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu acelaşi nume
Mereu, mereu, mereu aceiaşi doi,
Un El şi-o Ea, aceeaşi dramă
Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.

În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia
Într-o-ncleştare fără de sfârşit,
Cu sinucideri şi speranţe,
Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cui e vina?...

E lumea de jale strivită
Iar noi condamnaţii la zid,
Cu viaţa de boală lovită
Şi stinsă de-un grav genocid.

A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne ţin în dilemă,
Au măşti cu surâsuri de ger.

Miroase-a minciuni în spitale
Şi oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Şi morţii îi e curier.

Şomajul e-n plină paradă
Şi mulţi au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorţii orfani.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satana e o doamnă

Prima dată am văzut-o cu coada ochiului
cum îşi număra banii sărind într-un picior.

Femeia îmbrăcată-n roşu, mi-a spus:
"Plăteşte-mă,
plăteşte-mă pentru timpul
şi toată atenţia pe care ţi le acord.
Plăteşte-mă pentru că nu fac cine ştie ce,
plăteşte-mă să depun mărturie pentru tine
şi voi jura că a fost el.
Plăteşte-mă să te las în pace
sau să-mi pese de tine,
chiar şi atunci când nu-mi pasă.
Plăteşte-mă să-ţi alin durerea,
să-ţi sărut picioarele
sau să-ţi masez spatele;
ia o cameră,
dar mai întâi plăteşte-mă.
Asta-i tot ce doresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbiţe, de taine
Numerotate şi-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează şi minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câştig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se va sfârşi?

Sunt vile înălţindu-se spre soare,
Şi câte altele nu vor mai fi...
Iar alţii mor de foame prin canale...
Acest dezastru, când se va sfârşi?

Ai "pile"? E ok în lumea noastră
Ai bani? O loterie ţi-e destinul
Însă te fură setea de putere
Şi îţi îmbată sufletul ca vinul...

De ce să laşi sărmanul să se mişte?
De ce nu ai şi tu ce are el?
De ce necazul nu se mai opreşte
Sub ale voastre feţe, măşti de fior.

Când dinastia voastră, răzbunarea
O va sfârşi, voi unde o să fiţi?
Lacrimi pe faţa voastră remuşcarea
Va pune şi cu lacrimile noastre,
Veţi fi atunci în suflet biciuţi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui prost făcut grămadă

Îţi scriu, săraco, că te părăsesc şi gata,
M-ai jefuit de tot şi m-ai jucat,
Am să blestem pe veşnicie data
La care, ca pe-un prost, m-ai fermecat.

Te-am cunoscut chiriaşă-n sărăcie cruntă,
Îţi valora tot neamul cât şapca mea roz Boss,
Eu am crezut că mă iubeşti pierdută
Pentru că sunt băiat citit, fin şi frumos.

Ţi-am dat parfum de la Paris, materialisto,
Că nu-ţi plăcea niciunul din Obor,
Mi te-ai vândut ca Faust lui Mefisto,
Să-mi dai parfumul înapoi că te omor!

I-am luat lu' mă-ta ochelari Dior şi geantă,
Când m-ai ameninţat că te măriţi cu altu',
Cu Gogu, ditamai şofer de basculantă,
Coleg de puşcărie-n '82 cu tac-tu.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e rotund

Pământul e rotund. Se poate.
Nu are faţă şi nici dos
Iar dacă i te uiţi în spate
îi vezi obrazul, ne-ndoios.

E drept, există lună, poezie
şi, undeva, şi-un orăşel
N-ai ce să-i faci. Aşa a fost să fie
Iar când eşti mort, te-ai săturat niţel.

Director fii! Fii gras şi încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.

Fii prost. Dar şi lucid. Fii aşadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
şi fii per tu cu Kruger şi Schmidt

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Erich Kastner, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală şi materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărţile
m-am săturat să am numai obligaţii şi niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni şi mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
şi lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneţi cu bine
această lume mă oboseşte
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulţumesc...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Despre...

Dau de veste omenirii, că pe pământ este
O poveste în care se scrie
Frumos sau urât, alegerea a noastră este
Faptele descrie caracterul omului se ştie

Cu frumosul eu doresc să mă împrietenesc
Să iubesc, să folosesc, să vorbesc în glumă
Nu doresc să greşesc, şi nu mă lăcomesc
Banii nu îmi folosesc să fac viaţa mea mai bună

De la pământ la lună eu privesc
Mă rog la Tatăl nostru ceresc, cele rele să mi le ierte
Zâmbesc şi la fel primesc
Trăiesc a mea viaţă cu vise concrete

Cu oameni buni mă înconjor
La mintea monştrilor nu mă cobor
Şi îi dau de zor până am să mor
La acest fel de a trăi, până când spre cer eu am să zbor...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!