Poezii despre noapte și pace, pagina 16
O altfel de lume
flăcările se sting
mi-am scris gândul și mi-e târziu
din ce în ce mai clar o altfel de lume
se naște subțire ca o coajă de ou
legată cu sfori
negre
peste pântece
să nu se spargă spânzurată de cerul
sângeriu deasupra săgeților
regrupate
înfipte în pământ cu vârful în sus
îmi pare noapte și nicio pace
între ascuțișuri
treze
sub oul imens
clapele pianului cântă
singure
o muzică a sferelor spiritelor frânte
mai glorioasă pentru cei ce nu aud
cei ce o aud se visează copii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee
urmez Calea Lactee să trec de genune
turmele de vise pasc pe pajiștea nopții
aspir cu nesaț stelară minune
schimbând în lumină sinistre concepții.
nu-i târziu să fiu val de lumină
să luminez pământul cu gândurile mele
iubirea divină o am în albumină
pacea cerească îmi cântă sub piele.
nu-i târziu să meșteresc poeme
le dau culorile din curcubeie
să dăinuie și dincolo de vreme
cu romantism năvalnic de femeie.
sunt epopeea ce se scurge din condeie
fiecare cuvânt o plângere încheie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând
Există o durere, așa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
Țărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viața-mi cine știe?! va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Și mama-n miezul zilei spoi-va iarăși casa.
Vor învia copacii, plesnind sfioși din muguri,
Și-n asfințit văzduhul se va-nroși de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleași stele
Și poate n-oi mai plânge nimicul vieții mele.
Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet lânced
Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
și ruginind a sânge-n plăgi clemente.
Că nălucirii lațul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri ființei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.
Ți-e noaptea fără gândului poruncă
și-o dragoste sub vis ți-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.
Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub rațiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar o vreme...
(sonet de plâns)
Încerc să cred că încă-mi ești aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greșit, o umbră se mai ține
de pașii noștri-n pierdere pe ape.
Un urlet surd prin zilele puține
anunță noaptea ce-o să mă îngroape
și trag de timp, de fiare și de pleoape
mi-atârnă plumbul veștilor de tine.
Și iartă-mă, voi scrie cărți poștale
spre zări de brazdă neagră și mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale
fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Coroana pe creștet în veci se-mpletește,
În ochii-ți, seninul cel mai împăcat;
Zâmbetul în buze-ți vesel strălucește,
Inima e-n chipu-ți cel nevinovat.
Decât alte nimfe cu fruntea mai naltă,
Peste ele falnic, făr-a ști, privești.
Dulce ca blândețea, și blândețe altă
Tu nu știi, copilă, că împărățești!
Sânul tău ușure și blând învelește
lnima-ți, altarul d-un ceresc amor;
Focul lui sub dânsul arde, colcăiește
Unde, unde-l umflă suspinul în dor.
Ca luna de noapte, ca dânsa de lină,
Frumoasă ca viața celui fericit,
Veselă ca ziua de mai prea senină,
Edenul în pieptu-ți e însânuit!
Zâmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare,
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni și stele
Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate
Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți
Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare
Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
XVI
O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
și barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuțite
se întretaie peste vântul de aur
și se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.
Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-și caute cuibul negru sub acoperiș.
Și barza albă,
tăcută și bizară,
atât de-absurdă și de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniță.
XIX
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea Lunii
a fost odată, de -o veșnicie este
blândețea Lunii miracol de poveste
cu veghea ei sfânta, străbună
ocrotește lumea o face mai bună.
cu dragostea ei de Maică Dumnezeie
îi stoarce nopții lacrimi din condeie
lumea să se scalde în baie de rouă
mereu să îmbrace haina cea nouă.
când se retrage în stelare dormitoare
primește în taină săruturi de soare
să îi stea aproape în magic univers
pecetluind iubirea cu unicul vers.
cerne peste lume drepturi și libertăți
pacea și armonia să dăinuie-n cetăți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomii...
(Vouă vi se întâmplă așa ceva?... mie de multe ori și atunci scriu)
În noaptea asta nu pot să dorm
Am ochii cu cearcăne pline de dor
Refugiul îl caut într-o haină ce-o port
O pijama stropită cu rouă de flori.
Mă frământ în pat, pe o parte și alta
Parcă un cui mi se-nvârte în coaste
Chem îngerii nopții să m-adoarmă în pace,
Mi-e milă de mine, știu... ție nu-ți pasă!
***
E trecut de miezul nopții
Firele albe colorează iubirea,
Oare să fie simplă coincidență
Că afară plouă și eu văd lumina?
***
Îmi tremură corpul de obosită ce sunt
Mā frământ ca un ghem de ațe înșirate
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: