Poezii despre învățători și învățătură, pagina 2
Viața ca o lecție învățată
Dorind să se (re)confirme pe sine, irefutabil,
Continuu, natura ne aruncă provocări:
În echilibrul precar dintre practic și dezirabil,
Ne vrea mai încrâncenați pe-ale vieții cărări.
Mai mult sau mai puțin acute ori terne,
Perfide, mocninde sau rafinate la față
Toate dezechilibrele lumii moderne
Se regăsesc în locul geometric numit viață.
Din prea multă confuzie, în iureșul interior,
Cu care ni-i prigonită pe dinăuntru ființa,
Trăind cu teamă orice dezechilibru a prior′,
Nu facem altceva decât s-anticipăm suferința.
Suferința are, cu siguranță, și rol creator,
Deși pare povară chiar și vremelnica durere.
Cu migala celui mai tenace învățător,
Ea predă lecții despre câștigul de putere.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă (Pamfletul omului nou)
Să fiu ceva, înțeleg,
Ce să fiu, e greu s-aleg...
Din atâtea meserii
Cunoscute de copii.
M-aș face și eu zidar,
Dar mă umplu de mortar.
Cismar, mi-ar trece prin cap,
Dar mă murdăresc cu pap.
Fierar, ar fi toate bune,
Dar mă mânjesc cu cărbune.
Croitor, pot să mă fac,
Însă mă înțep în ac.
Tapinar, ar fi mai bine,
Dar cade vreun pom pe mine.
La câmp, ca agricultor,
Ar fi mai atrăgător,
Dar prea este mult noroi
Când e culesul în toi.
Ca brutar șef-cocător,
Prea te coci lângă cuptor,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trasând linii
viața e o albie șerpuită
printre momente de arșiță secătuită
și momente de adumbrire și taină
nimeni nu se naște învățat
dar singurul învățător de nădejde e tot viața
ea te ajută să ridici ziduri de apărare
să arunci punți peste tăceri
și mai ales să te călești la focul iubirii
cineva îmi spunea că iubirea e o colivie de aur
altcineva spunea că iubirea e adevărata libertate
dar din câte am văzut, iubirea nu-i decât o linie
ce desparte umbra de lumină
și îndoiala de siguranță
te iubesc are altă greutate decât mă iubește
pentru că într-un taler îți pui inima
iar în celălalt speranța
și inima bate, fiindu-ți alături
pe când speranța
mai cade răpusă de îndoială
în fiecare zi trag o linie
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să înveți să scrii
Ce-i atâta taverturtă?!
Nu sunt mari filozofii
Să înveți cu luare-aminte,
Tu, copile ca să scrii.
E-o poveste... E o lume
Fermecată. Doar să vrei
Poarta să-i deschizi... Să intri
Și să iei din vraja ei.
Și dacă ma gândesc mai bine
Știu: alfabetu-i principal
Căci este-o pepinieră
Pentru cel mai bun școlar.
Aici nu-s fructe, nici legume,
Însă cu ele ne hrănim,
Literatura-n profunzime
Vom învăța să o iubim.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descătușare
Până mi s-ar forma dinții
Am făcut ce-au zis părinții.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut...
Să mă laude vecinii,
Neamurile și străinii
Că am purtare frumoasă
Și... cei șapte ani de-acasă.
A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Și să mă duc la școală,
Să fac părinților fală.
Și-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învățătorii
Și-n lipsa lor, monitorii.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prima mea învățătoare
-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!
Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.
Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.
De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un coș plin cu pâine proaspătă
Profetul Mohamed a zis:
"Nu există tovarăș mai bun
pe acest drum decât faptele tale. Ele îți vor fi
prietenii cei mai buni sau, dacă ești crud și egoist,
faptele tale vor fi șerpi veninoși
trăind în groapa ta."
Dar spune-mi,
poți desfășura o muncă de calitate fără a avea un învățător?
Poți măcar ști ce înseamnă așa ceva în lipsa
unui Maestru? Gândește-te că pentru a trăi, chiar modest,
e nevoie de o minimă instruire.
Mai întâi vine cunoașterea,
apoi, îndeplinirea muncii propriu-zise. Mult mai târziu,
poate după ce vei murit, va crește ceva
din ceea ce ai făcut.
Caută ajutor și îndrumare
în oricare ar fi meseria pe care o înveți. Caută un învățător
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărturari și farisei
Cărturari și farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultați-i, voi iudei,
dar nu faceți ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic și alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar își leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici și la mese
își aleg un loc în față
și le place când le iese
în răspântii și în piață
gloata lumii cea lipsită
de-a învățăturii zestre,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul invizibil
(la sfârșitul viitorului)
1.
căzute din cer, cuvintele mesagere, găzduite-n inima ta
tare de dimineată, înainte de răsăritul soarelui, te cheamă la mare
aerul dimineții se umple de lumea invizibilului
care-i mult mai bogată
ca cea a vizibilului
cu îngeri și cu oameni invizibili
ca omul de ieri și ca cel de alaltăieri
între cei invizibili și imposibili fiind și tu
celcarezicecă "între acum și atunci
se intinde o clipă lungă
ca o punte între a fi și a nu fi"
trăite deodată-ntr-un punct cu proprietăți
care descrie locul geometric
de prin alte locuri și alte dăți
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre învățători și învățătură, adresa este: