Alexandru

Fiinţă-Nefiinţă

Fiinţă-Nefiinţă tu mergi la Funciară,
Plăteşte taxa, bade, ca-n vremea cea barbară,
Hotărnicind frumosul, ai să găseşti noi spaţii,
Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpaţii.
Deneştiutul este izvor pentru Putere,
Totalitatea însăşi este doar o părere,
De apărare, pace vorbeşte fiştecare,
De parcă o sămânţă deja stejar e.
Cumplit cuvânt de jale ne spune şobolanul,
De parcă tot soldatul va şti ce-o fi la anul,
De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar
Au auzit şcolerii, dar unul e alesul.
Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă,
Fontana-nţelepciunii în multe locuri seacă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de lume

În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinaţie anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârşea din marş la capătul de lume.

Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.

În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aş mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.

Ne ducem toţi spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

(dedicaţie scriitorului şi prietenului meu din noua generaţie, Raul Alexandru Mitruţi)

De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieţi şi ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare şi lacu-i plin de nuferi!

Nu-ţi risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ţi azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu eşti acea sămânţă ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!

Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Şi-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simţi destinul nobil, ce pe pământ ţi-e dat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sufletul

Şi sufletul
când vrei să-l cunoşti
trebuie să priveşti
în alt suflet.
Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă.

Erau buni băieţi, tovarăşii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheţ,
aveau comportarea copacilor şi a valurilor
care acceptă vântul şi ploaia
acceptă noaptea şi soarele
fără să se preschimbe în schimbare.

Erau băieţi buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecaţi,
respirând ritmic
şi sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecaţi
trecând pe lângă insula de cactuşi, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauţi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu arcada-nvineţită

(parodie Prier) - (parodie după În arcane de pădure de Alexandru Macedonski)

Cu arcada-nvineţită-s şi cu mâna dreaptă frântă.
Stau cuminte-n ambulanţă şi la ce mă-ntreabă tac;
Numai faru'-mi luminează calea neagră ca de drac -
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

Cu arcada-nvineţită şi cu-o coastă dublu frântă,
Cred că-i fain să fac o listă şi să sun la protopop;
Că simţesc cum pleacă viaţa din făptura-mi, în galop,
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

Cu arcada-nvineţită şi cu aia na-ţi-o frântă,
Mă gândesc ce om vecinu', popa Nan, când, pe furiş,
Mă surprinse cu vecina, declamându-i, în cruciş:
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

parodie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina publică

Uvertura lui Souppé la "Cavaleria uşoară"
În foişor, în ritm cu caii, fanfara tropotea
Câte un trombonist golea alama de salivă
Iar cavalerul de la roşiori, prin gând, gonea

Grădina se bucura de-a verii toridă ultimă zi
Uite-l pe poetul Tonegaru cum trage din Kent,
Se inspiră la greu din decadenţii din Montmartre,
Deşi în liceu la franceză a rămas corigent.

N-aveam pretenţia pe Alexandru suit pe Ducipal
Să-l evoc. Îmi trebuia un contemporan mai cu fler
Dar am aflat că-n trapul din Mai de la Băneasa
L-a trântit o iapă pe-acest gomos domn cavaler

Lăzăristele se hârjoneau pe spaţiul verde interzis
Exersând săruturile din filmele de Hollywood,
Cum a putut să moară prinţul operetei, Leonard,
Şi-atâtea lepre să trăiască, destinule crud?...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Constant Tonegaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul Dragostei

Ne învelim uşor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii şi aurite
pe-ale noastre tâmple argintii şi obosite.

Atâtea freamăte se-ascund sub paşii apăsaţi, desculţi,
Atâtea rugăciuni rostite jos prin văi sau sus pe munţi,
Atâtea urme am lăsat în stele, în soare, prin furtuni, prin ploi,
Atâtea minunate anotimpuri au trecut, frumoasă doamnă peste noi.

Am împărţit poverile şi bucuria,
Paharul, lingura şi farfuria,
Am împărţit şi răni şi lacrimi şi dureri,
Eşecuri şi succese, zâmbete şi dulci plăceri.

Plouă încet cu stropi uriaşi ce parcă ne îndeamnă
iar la dans, frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Sărut o lacrimă ce-ţi curge pe obrajii-ţi albi şi moi,
Şi continuăm, cât ne e scris, tangoul dragostei în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricina sau balada Soartei

Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea şi crudă,
Ce nu eşti om cu fală şi renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă
Şi sparg în ocne pietrele cu trudă.
Te plângi, cu toată viaţa de ruşine?
Nu eşti tu singurul, şi nici nu se cuvine;
Priveşte-mi faptele de-odinioară bine,
Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine;
Pe lângă ei, ştiu, eşti un biet poltron.
Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine.
Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat, Villon!

Pe marii regi îmi căşunase mie
În vremurile vechi, de altădat'.
Priam muri cu-ntreaga lui armie,
Cetate, turn şi zid nu l-au scăpat;
Lui Hanibal, ce soartă i s-a dat?
În Cartagina moartea l-a învins,
Pe Scipio, aşişderi l-a cuprins;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza
Si imbracata-n aur si rubine, ea vremelnicia-si plange,
Cu-al ei pastel de ruginiu impodobeste panza,
Cand printre stropi de soare tainica se frange.

Purtata pe alei de doruri si de vise,
Saruta talpa mea cu-atata gingasie.
Imi reinvie vechi sperante ce pareau ucise,
Primesc noi aripi, de avant si bucurie.

Aud in suflet fosnete de Dragoste si Har,
Si picuri de iubire in inima-mi zdrobita toarna muza,
Aprind din nou al multumirii vechi si... nou altar,
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!