Poezii despre Drăgaica și timp, pagina 2
Peste flori se culcă Luna
Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de povești,
Când aleargă vântul leneș și sunt nopți de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi și nefirești,
Dând mister și dulce farmec vieții noastre pământene.
Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Și mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce să mă pot sperii,
Într-o noapte așezată între cer și între abis.
Mii de ani i-a trebuit de pe bolțile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată și s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor și vrajă și în gândurile mele.
Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopții sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânzienele gingașe
Sânziene dragele mele,
Voi aveți sufletul drag,
Vreau să fiu cu voi în stele
Și-am ieșit să văd în prag.
În seara asta mintea mea,
Caută-n stele cu privirea,
Că vrea să uite viața grea,
Și-ncearcă din nou nemurirea.
Acolo sus sunt ani pierduți,
Îi văd când sunt eu trează,
Dar îmi apar niște năluci
Și sânzienele dansează.
Pe-o rază caldă călătoare,
Văd o stea unde e iubirea mea,
Ce luminează ușor în zare
Și ea-mi bucură viața grea.
poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Sânzienelor
La trei zile după solstițiul de vară,
Peste colnice,-n rouă-nveșmântate,
Cu coronițe aurind în luna clară,
Cu păr bălai și voaluri argintate,
În hore amețitoare, zânele coboară
Prin porțile cerului desferecate,
La trei zile după solstițiul de vară,
Peste colnice-n rouă-nveșmântate.
La chemarea dorului, lângă izvoară,
Folosind benefic puteri predestinate,
Vin să-mplinească vise de fecioară,
În noaptea magică cu vrăji adjurate,
La trei zile după solstițiul de vară.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare...
Voiam să te revăd de Sânziene
În cea mai scurtă noapte
Și să-ți recit din noile poeme
Dar iată, asta nu se poate.
Cine se caută-n această zi
Ca-n vremurile vechi
E sigur că vor sfârși
Prin a fi perechi.
Cu ce fel de gingășie m-ai privit
De astfel m-ai fermecat?
În suflet mi te-ai cuibărit
Și în minte mi-ai intrat.
Tu-mi știai anii după păr
Eu asta încercam ați spune
Dar nu voiai să crezi în adevăr
Care-l vedea întreaga lume.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul H
Trec secunde infime, ore de cuarț...
Nu îmi este sete de nori, doar de ape despicate
de fulgere, de Sânziene
ce miros a miriști... a gânduri, a nonculori...
Alerg haotic ca murgii ce își lovesc potcoavele de timp.
Aș descânta aburul propriei mele incertitudini, dacă m-aș putea opri.
De unde vii și unde te duci, singurătatea mea plană?
Mai poți încă să muști cu dinții albaștri,
să te înfigi în pulpa mea dreaptă, neprețuito,
când dintre iarba de mare, mă ridic
și, sfios dar teluric, te strig?
Parcă aici toate au un rost și ceasul se învârte
drenat de lichidul vieții.
Nu-mi recunosc vii, nu-mi recunosc morții,
nu cad din mine însămi într-o stea azalee,
doar tac și așez vise pliate atent ca la iarmaroc până șina se întinde tulbure...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
GALBEN FURAT
Vibrez in tot, vibrez in toate
Sunt zâmbetul ascuns in carte!
Nimic nu poate timp opri,
Voi adormi poate -ntr-o zi....
Dar azi mă bucur de lumină
De iarba verde din grădină
De trandafirul inflorit,
De chipul tău ce l-am zărit
Trecând pe drum cu gândul dus
Cu ochii blânzi ca un apus!
Mi-e dor de tine si de noi,
Să cadă norii toți in ploi
Si să răsară sânziene,
Cu galbenul furat din stele!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci de Sânziene...
Zburdă luna pe câmpii,
Lăsând vers în poezii,
Printre gene argintii,
A poeților copii.
Mângâind frunți frământate
Și versuri desculțe în șoapte,
Muza mândră și făloasă,
A poeților nănașe,
Prinde vrăjile în cuvinte,
Și florile-n amintiri,
Descântând pân'la moarte
A iubirilor simțiri.
Și într-o liniște adâncă,
Cum doar visele pot fi,
Se zbenguie între Drăgaice,
Pe-ale nopților câmpii,
Valuri de dorinți în șoapte,
Într-un fluviu de simțiri,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură pe suflet
călătoresc cu visul printre ceruri albastre
la fântâni arteziene cu ape pure turcoaz
timpul ascunde-n mine apucături sihastre
la rădăcina gândului îngrop negru necaz.
Sânziene mă cheamă să pictez vitralii
cu chipuri de îngeri liberi și fericiți
au ars în focul sacru zile de represalii
și Hristos îi iartă pe cei nenorociți.
pe valea cuvintelor au înflorit roze
poemele iubirii au crescut ca munții
agheasma din izvoare o beau în supradoze
când brazii mă alintă sfătoșii, cărunții.
lumini violet au răsărit în poze
noianul de probleme îl rezolvă sfinții.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânziana
Luna își imbracă mantia de stele
În văzduh se-ncinge dans nebun de iele
Peste câmpuri crude mii de zâne bune
Florile de aur le-mpletesc cunune
Umbre fermecate în cămăși de lapte
Cântă și descântă binele în șoapte
Ape cristaline și pământul moale
Dulce se-nfioară sub tălpile goale
Este noaptea sfântă, crânguri și poiene
Sunt altar de magic cor de Sânziene
Dansul lor în noapte-l roagă pe ursit
Flori de aur galben poartă spre iubit
Nu privi spre ele de le-auzi chemarea
Sunt nepământene, ceată din visarea
Zărilor străine, zâne fără moarte
Orb tu vei rămâne, mut pe jumătate.
[...] Citește tot
poezie de Cristina Iuliana Ciurlan
Adăugat de Cristina Iuliana Ciurlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai cred în Sânziene
Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porții,
Deschizând ușa la casă, așteptând schimbarea sorții.
Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,
Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieții
Despre flori de sânziene, despre anii tinereții,
Petrecuți sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Drăgaica și timp, adresa este: