Gheorghe şi Ion

Aproape părinţi

Mătuşilor, tanti le-am zis
Şi acum, că ieri este prezent,
Copil ce sunt, le am în vis
Doar timpului de-i pun accent...

Florica, Miţa, Mărioara,
Maria de mai multe ori,
Frusina... s-au topit în ceara,
Fitilului sfârşit de sfori.

Şi unchi Vasile, Ion, Tică,
Ori Gheorghe, unul dintre gemeni
Şi Grişa, din Soroca îmi pică,
Cum grâu-n glod 's... ce-i pus, de semeni.

Îmi defilează în mimi, tăcuţi,
Cu priviri blânde, cum mi-au fost
Şi mă încălzesc pe ochi zăcuţi
De-un dor, ce nu-i de-astâmpăr rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te!

Ne-am săturat să fim o biată colonie,
Nu mai dorim stăpâni străini şi cu fasoane,
Pentru a noastră preaiubită Românie,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru pădurea asta verde, strămoşească,
Tăiată nemilos şi dusă în vagoane
Ca hoţii ticăloşi să se îmbogăţească,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru preabunii sfinţi năpăstuiţi de soartă,
Pentru biserici şi frumoasele icoane,
Să vadă lumea că credinţa nu e moartă,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Să ne mai strângem iar şi s-alungăm duşmanii
Să-i scoatem chiar de s-ar ascunde în cotloane,
Fiindcă pe-acest meleag noi suntem suveranii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

poezie de Octavian Cocoş (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrulaterul conjugal (Poezia proză)

Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Gheorghe o iubeşte pe Florica
Florica îl iubeşte pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipseşte elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubeşte pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubeşte pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipseşte intriga

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denie

lui Radu Gyr

Zicere:
Iisus venea cu roua în potire
Mult prea târziu în ochii Lui adânci
Pe crezul tău şi crucea ta de-atunci...
Aflatu-ţi-ai dorita răstignire.
...
Se adunase linişte în schituri
Căzând din cer ori coborând din lună,
Să strângă, cu uitarea, împreună
Şi să alunge colbul de pe mituri.

Mugea zadarnic cerbul de lumină
Ridică-te, tu, Gheorghe şi tu, Ioane!
Striviţi pe rând de noile canoane
S-au stins toţi vinovaţii fără vină.

Sub crucea ei din nord e vechea ţară,
Doar vântul poartă astăzi flori în chică

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş lui Dumnezeu

Mi-o făcuşi Tu, mie, Doamne,
Botezat şi bun creştin,
Om la şaişopt de toamne,
De asear' mă tot închin;

Te-am rugat doi ani şi-o vară,
Acatiste-am dat, le ştii,
Caprele-n vecini să moară,
Şi-uite-acuma-s încă vii,

Plus că s-au mai şi-mpuiat,
Ca tâmpitele,-n prostie...
Pe cât sunt de ofticat,
Mor de-amar şi gelozie:

A' lu' Gheorghe, peste drum,
A fătat cinci iezi pe an,
Că de aia, cum Îţi spun,
E-ăl mai mare-al meu duşman!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de carantină

Cândva participam la cină,
Dar nu ne-a fost de bun augur,
Covidul cel fără de vină,
Ne-a mai băgat o ţeapă-n... pulpă
Şi ne mirăm de ce, vecine,
E băutura aşa scumpă.
Şi pandemia e în flore,
Iar pe Măria-n cot o doare.
Ea cere caşcaval în cont,
Iar eu, măi Gheorghe, nu mai pot.
Ea cere bani pentru copii,
Iar eu scriu, Gheorghe, poezii.
Şi-mi spune: Ioane, treci la sapă
Că am intrat cu toţi la apă
Mai las-o dracului de bere
Că burta noastră hrană cere,
Ori du-te-n mama pandemiei,
Că ai luat urmele prostiei.
No, ce să fac? Las berea deci
Şi o să-mi cumpăr loc de veci.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere din culise

Adeseori după muncă îl vedeam şezând pe un scăunel, cu faţa spre apus,
cu mâinile încrucişate, fără a scoate o vorbă.

Pe mine nu mă interesau femeile lui sau educaţia sentimentală
care stă la baza marii iluzii.
Pe mine mă frământa cum reuşise
să nu strângă nimic, să nu aibă nimic al său,
nici măcar un fiu căruia să-i spună:
- Du-te în lume şi vesteşte împărăţia nimicului!

Hainele sale erau de împrumut,
ca şi mersul şi bâlbâiala, când nu îşi găsea ţigările,
după ce tăia porcul. Îl jupuia de piele cum ai trage pe Isus jos de pe cruce,
de-aceea, când ne atingea, asudam sânge.

De-aceea, a exista poartă un singur nume,
care nu se poate rosti, nici visa cu adevărat, până la capăt.
În jurul lui ne-a cuprins frica
şi am devenit goi, şi flămânzi, însetaţi.
Lumea ne spune poeţi, dar nu suntem decât

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocări de bun simţ

Sunt o talpă de iarbă şi un creştet de cer
de bun simţ vinovată, am tot dreptul să sper
că în ţara lui vodă, vor mai fi Ţepeşi vii
şi că cei ce-s neoameni vor cădea, vor plăti.

Îmbâcsiţi de tăcere şi de ochii închişi
îndurăm ca bătrânii şi copiii ucişi
să ne fie de-acei, ce n-au mamă şi prunc,
dar chimir plin de galbeni şi zevzecul năuc.

Ei se cred împăraţi sau vătafi peste glie
c-ar putea bunii noştri de durere să-învie
când sădiţii copaci, vreascuri cad sub secure
şi lăstarul rămas încă ştie să-îndure.

Ţi-s bărbaţii perdanţi, c-au coloana curbată
şi femeia-i fantoşă, de doctrini ambetată
Motivaţia lor, este rangul şi banii
Da's, o gaşcă de hoţi, n-au credinţă golanii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocări de bun simţ

Sunt o talpă de iarbă şi un creştet de cer
de bun simţ vinovată, am tot dreptul să sper
că în ţara lui vodă, vor mai fi Ţepeşi vii
şi că cei ce-s neoameni vor cădea, vor plăti.

Îmbâcsiţi de tăcere şi de ochii închişi
îndurăm ca bătrânii şi copiii ucişi
să ne fie de-acei, ce n-au mamă şi prunc,
dar chimir plin de galbeni şi zevzecul năuc.

Ei se cred împăraţi sau vătafi peste glie
c-ar putea bunii noştri, de durere să-învie
când sădiţii copaci, vreascuri cad sub secure
şi lăstarul rămas încă ştie să-îndure.

Ţi-s bărbaţii perdanţi, c-au coloana curbată
şi femeia-i fantoşă de doctrini ambetată
Motivaţia lor, este rangul şi banii
Da's, o gaşcă de hoţi, n-au credinţă golanii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălul

I

Venea la şcoală de dimineaţă
Cu demâncarea la el.
Hainele le ţinea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Şi ajungea la şcoală,
Făcea ce făcea cu copiii şi când le da drumul,
Încăleca pe cal şi-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc şi muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca şi le-ngropa iar, şi pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculeşti, avea casă cu etaj.
Şi dimineaţa, se-mbrăca, lua mâncarea şi pleca la
Şcoală călare. Şi de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moşu, care-i fusese elev.
Învăţa copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreţ la biserică şi-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana şi cu Nicoliţa
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!