Poezii despre Gheorghe și Ion, pagina 2
Aproape părinți
Mătușilor, tanti le-am zis
Și acum, că ieri este prezent,
Copil ce sunt, le am în vis
Doar timpului de-i pun accent...
Florica, Mița, Mărioara,
Maria de mai multe ori,
Frusina... s-au topit în ceara,
Fitilului sfârșit de sfori.
Și unchi Vasile, Ion, Tică,
Ori Gheorghe, unul dintre gemeni
Și Grișa, din Soroca îmi pică,
Cum grâu-n glod 's... ce-i pus, de semeni.
Îmi defilează în mimi, tăcuți,
Cu priviri blânde, cum mi-au fost
Și mă încălzesc pe ochi zăcuți
De-un dor, ce nu-i de-astâmpăr rost.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te!
Ne-am săturat să fim o biată colonie,
Nu mai dorim stăpâni străini și cu fasoane,
Pentru a noastră preaiubită Românie,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru pădurea asta verde, strămoșească,
Tăiată nemilos și dusă în vagoane
Ca hoții ticăloși să se îmbogățească,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru preabunii sfinți năpăstuiți de soartă,
Pentru biserici și frumoasele icoane,
Să vadă lumea că credința nu e moartă,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Să ne mai strângem iar și s-alungăm dușmanii
Să-i scoatem chiar de s-ar ascunde în cotloane,
Fiindcă pe-acest meleag noi suntem suveranii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
poezie de Octavian Cocoș (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patrulaterul conjugal (Poezia proză)
Ion o iubește pe Maria
Maria îl iubește pe Gheorghe
Gheorghe o iubește pe Florica
Florica îl iubește pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipsește elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubește pe Maria
Maria îl iubește pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubește pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubește pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipsește intriga
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Denie
lui Radu Gyr
Zicere:
Iisus venea cu roua în potire
Mult prea târziu în ochii Lui adânci
Pe crezul tău și crucea ta de-atunci...
Aflatu-ți-ai dorita răstignire.
...
Se adunase liniște în schituri
Căzând din cer ori coborând din lună,
Să strângă, cu uitarea, împreună
Și să alunge colbul de pe mituri.
Mugea zadarnic cerbul de lumină
Ridică-te, tu, Gheorghe și tu, Ioane!
Striviți pe rând de noile canoane
S-au stins toți vinovații fără vină.
Sub crucea ei din nord e vechea țară,
Doar vântul poartă astăzi flori în chică
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș lui Dumnezeu
Mi-o făcuși Tu, mie, Doamne,
Botezat și bun creștin,
Om la șaișopt de toamne,
De asear' mă tot închin;
Te-am rugat doi ani și-o vară,
Acatiste-am dat, le știi,
Caprele-n vecini să moară,
Și-uite-acuma-s încă vii,
Plus că s-au mai și-mpuiat,
Ca tâmpitele,-n prostie...
Pe cât sunt de ofticat,
Mor de-amar și gelozie:
A' lu' Gheorghe, peste drum,
A fătat cinci iezi pe an,
Că de aia, cum Îți spun,
E-ăl mai mare-al meu dușman!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet de carantină
Cândva participam la cină,
Dar nu ne-a fost de bun augur,
Covidul cel fără de vină,
Ne-a mai băgat o țeapă-n... pulpă
Și ne mirăm de ce, vecine,
E băutura așa scumpă.
Și pandemia e în flore,
Iar pe Măria-n cot o doare.
Ea cere cașcaval în cont,
Iar eu, măi Gheorghe, nu mai pot.
Ea cere bani pentru copii,
Iar eu scriu, Gheorghe, poezii.
Și-mi spune: Ioane, treci la sapă
Că am intrat cu toți la apă
Mai las-o dracului de bere
Că burta noastră hrană cere,
Ori du-te-n mama pandemiei,
Că ai luat urmele prostiei.
No, ce să fac? Las berea deci
Și o să-mi cumpăr loc de veci.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere din culise
Adeseori după muncă îl vedeam șezând pe un scăunel, cu fața spre apus,
cu mâinile încrucișate, fără a scoate o vorbă.
Pe mine nu mă interesau femeile lui sau educația sentimentală
care stă la baza marii iluzii.
Pe mine mă frământa cum reușise
să nu strângă nimic, să nu aibă nimic al său,
nici măcar un fiu căruia să-i spună:
- Du-te în lume și vestește împărăția nimicului!
Hainele sale erau de împrumut,
ca și mersul și bâlbâiala, când nu își găsea țigările,
după ce tăia porcul. Îl jupuia de piele cum ai trage pe Isus jos de pe cruce,
de-aceea, când ne atingea, asudam sânge.
De-aceea, a exista poartă un singur nume,
care nu se poate rosti, nici visa cu adevărat, până la capăt.
În jurul lui ne-a cuprins frica
și am devenit goi, și flămânzi, însetați.
Lumea ne spune poeți, dar nu suntem decât
[...] Citește tot
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocări de bun simț
Sunt o talpă de iarbă și un creștet de cer
de bun simț vinovată, am tot dreptul să sper
că în țara lui vodă, vor mai fi Țepeși vii
și că cei ce-s neoameni vor cădea, vor plăti.
Îmbâcsiți de tăcere și de ochii închiși
îndurăm ca bătrânii și copiii uciși
să ne fie de-acei, ce n-au mamă și prunc,
dar chimir plin de galbeni și zevzecul năuc.
Ei se cred împărați sau vătafi peste glie
c-ar putea bunii noștri de durere să-învie
când sădiții copaci, vreascuri cad sub secure
și lăstarul rămas încă știe să-îndure.
Ți-s bărbații perdanți, c-au coloana curbată
și femeia-i fantoșă, de doctrini ambetată
Motivația lor, este rangul și banii
Da's, o gașcă de hoți, n-au credință golanii.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocări de bun simț
Sunt o talpă de iarbă și un creștet de cer
de bun simț vinovată, am tot dreptul să sper
că în țara lui vodă, vor mai fi Țepeși vii
și că cei ce-s neoameni vor cădea, vor plăti.
Îmbâcsiți de tăcere și de ochii închiși
îndurăm ca bătrânii și copiii uciși
să ne fie de-acei, ce n-au mamă și prunc,
dar chimir plin de galbeni și zevzecul năuc.
Ei se cred împărați sau vătafi peste glie
c-ar putea bunii noștri, de durere să-învie
când sădiții copaci, vreascuri cad sub secure
și lăstarul rămas încă știe să-îndure.
Ți-s bărbații perdanți, c-au coloana curbată
și femeia-i fantoșă de doctrini ambetată
Motivația lor, este rangul și banii
Da's, o gașcă de hoți, n-au credință golanii.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Gheorghe și Ion, adresa este: