Poezii despre Lună și gânduri, pagina 2
Respirația din zori
O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respirația mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbușeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simțea tremurul teribil
A unei respirații infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respirație, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respirație, gândul diafan
Al zorilor...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O baladă din părțile estice
Vorbesc despre iubire cum mintea-mi vrea să o absoarbă:
Luna este credincioasă, dar e oarbă;
Plutește dusă pe gânduri, nu poate vorbi.
Grija permanentă-n gheață fața i-o scrobi.
Nu mi-am imaginat nicicând o mare-atât de-adâncă
Țărâna atât de-întunecată; somnul meu atât de lung sub stâncă;
Am devenit un altfel de copil acum.
Mă trezesc. Văd o lume zbuciumată, rătăcind pe drum.
poezie de Allen Ginsberg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă... priveghetori
Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipește topindu-se-n vânt,
stau și-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.
Cântă păsări și-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.
Păsările ce cântă sunt privighetori
și viețuiesc cu noi în unica grădină,
creată și udată de mâna cea divină.
Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopțile senine și cu lună plină,
durerile lumii ș-ale noastre le alină...
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul din gând
am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desființa
orice urmă
durerea triumfa
bucăți decer cădeau peste timp
în așteptarea mea zădarnică
s-a așternut frigul
doar ea duhnind a glorie
își făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik
nimic nu mai doare
oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvonește că se dă de pomană
o gânganie mi se așază pe nas
țipătul ar suna a disperare
dar tac
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ziua cea mai lungă
strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi
câte gânduri trec pe aici nici ele nu se știu
doar respirația și eu mi le știu pe ale mele
când strada se întâlnește cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carma vieții
Am apărut în viața ta
Parte din carma tinereții
Gândul la tine mă purta
Tu soartă si destin al vietii
Si au trecut ani peste noi
Un spațiu selenar prin cer
Țese pânză pentru nevoi
Iubiri apar nu este mister
Cândva am fost reali in vis
Fără iubire acum mă sufoc
Suflete pereche carma a zis
Asfintitul depinde de noroc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul... unui vers...
Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...
Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...
Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
și-alunecă din penița ce-nchide o geană...
Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...
poezie de Viviana Milivoievici (2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arânjilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Arânjilii nopțî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Șî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje șă m-i să închină...
O primesc în lumea - opășită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeșce, fură și mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.
Am ajuns, pucerea nopțî o așier
Șî - n atâta vara, rătășesc șî pier
Umbre dân șenușa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...
Mă oceș, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopțî îs măi oceșâce
Ș-adormi cu vara parcă mășcioane,
Șe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Lună și gânduri, adresa este: