Poezii despre Marea Neagră și negru, pagina 2
Judecata
două buze întreabă dacă apa
mării transmite covid-19
două buze peste o fustă scurtă
cât lățimea frunții ei
o amăgire a scoarței cerebrale
că s-ar putea vindeca de ea
ce sens mai are să lupte
să scape din hăul
din capul
ei (?!) dacă ministru de re
sort a
firmă că marea neagră e albastră
și ne transmite virusul
pe cale salină
sau marină ea ce să înțeleagă (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vaporul
anii au trecut în grabă, grămadă
au mai rămas câțiva
în palmă se scutură amintiri
de azi, de ieri, de nicăieri
i-am spus vieții, du-mă
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se sparg de câte un țărm
doruri, vise, precise, imprecise
sunt un cuvânt lovit de aspre stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânzele rupte
în derivă, pe marea neagră
de gânduri, păcate, de toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmbrățișați ne strecurăm
în patul voluptos
te sărut pe gât
sub urechea stângă
cum îți place
împletim o idilă, încă o idilă
e o lucrare extrasenzorială
buzele mele aud sângele
curge cu viteză supersonică
prin venele tale
urechea ta dreaptă cântă marea neagră
care e albastră
pătura ne încorsetează pentru totdeauna
ești atât de fierbinte
încât încep să fierb
devin aproape fluid
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzmeriță
Cu picioarele tale goale
Și cu ale mele tot desculțe,
Va seca Mureșul la Meșcreac!
Cu pulpele tale neglijate de rochie,
Cu izmenele mele prea scurte,
Se va întoarce Tisa în Ardeal!
Cură Dunărea și mă lasă
Să mă tăvălesc cu șoldurile tale
Până unde se revoltă Marea Neagră!
......................
Pe tine te strălucesc în perlă,
Eu prin câte oceane
Voi călca apele
Să mă iubești pe mine, tu?
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptura în cuvânt
Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Și lava munților ca vinul din pahare s-o beau.
În apele din căușul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit și nadir.
Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbița.
Te-ai cutremurat și ți s-au surpat zidurile
Când am început toți să scuturăm aripile
De săbii ca niște pene de aur.
Împresurat de jur împrejur de cer și pământ,
Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.
Într-un gând Te-am ucis și Te-am răstignit
Pe o cruce din lemn de cer sidefat.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să redevenim români
Curg anotimpuri din vremile uitate,
bat clopote peste morminte vii,
am tot sperat ca cerbii să se-adape
din păduri virgine nu-n stepele pustii.
Ne plângem des, mințindu-ne-n erată,
prin arșiță și ger adesea am trecut,
vânzând din țară, bucată cu bucată,
până și Marea Neagră... Doamne ce-am făcut.
Ne vindem moștenirea, plugul și câmpia,
ne vindem limba, ne vindem și pe noi,
ai noștri fii uitat-au România
și vor uita și gândul de înapoi.
Acum e timpul să-nvingă adevărul,
uniți să fim în toate, uniți suntem mai buni,
la fiecare casă să puneți tricolorul,
mândria să-nflorească că noi suntem români.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am nimic...
N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, românește
Și de-aceea mă-ngrozește
Că-i tot copiem, cu anii.
N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în fața lor mă-nclin.
N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
Că decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.
N-am nimic cu toți străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi știm a face
Să-nflorească gustul pâinii.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între teamă și mânie
nu joc periculos, nu sunt actor
la spectacolul vieții particip și eu
în rândul patru ca un spectator
strâng mirări în retină mereu.
mă îngrozesc de politici murdare
zeii jonglează cu sufletele noastre
pe valea suspinelor podul e-n erodare
și nu am aripi pentru zboruri măiastre.
mă încearcă teama, mă încearcă mânia
vulturii negri s-au strâns într-o oaste
cu disciplină dură veghează România
dar nu o pot scăpa de sărăcii nefaste.
pământul e vândut de "euromania"
biserica e mută împărțită-n caste
plâng Carpații plânge toata glia
Marea Neagră vuiește între două coaste.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon întâmplător
Alo, iubita mea, te deranjez,
Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu se poate,
Decât dacă e vreme să te văd.
Te-aștept la ceas la Universitate.
Doresc să-ți spun ceva neapărat.
Alo, m-auzi? Te-aștept la ora 6,
Acolo unde toți suntem frumoși,
Iar voi cu toatele sunteți frumoase.
Eu am să port o floare la rever,
Te rog să porți și tu o floare-n mână,
Te-aștept la 6, nu cumva să uiți,
În niciun caz, nimic nu se amână.
Alo, iubirea mea, iubirea mea,
Te-aștept în gară și te-aștept acasă,
Te-aștept în Univers, pe-o canapea,
Te-aștept la Marea Neagră, pe-o terasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra amicului
De ce vrei să resusciți
Întunericul amice
Tu nu vezi că el
Te împiedică să vezi
Mai bine lasă-l să curgă
Ca o apă întunecată
În Marea Neagră
Mai bine lasă-l să treacă
Ca o vale însângerată
Spre Marea Moartă
Mai bine lasă-l
Să străbată Țara de foc
Poate va căpăta strălucire
Iar dacă nu să ajungă
În Antarctica
Și să înghețe acolo
Dar el nu și nu
Fiindcă el a confundat
Întunericul cu umbra
Și umbra cu penumbra.
poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Marea Neagră și negru, adresa este: