Petru

Pescar pe mare

Pe Treptele de Aur stă un om cu faţa numai riduri, uscată iască,
Aşteptând răbdător în Împărăţia Cerurilor să păşească.
Îl înfricoşează-un glas, venind de sus şi, totuşi, parcă din abis:
"Ce-ai făcut tu pe pământ să meriţi intrarea-n Paradis?"
Deşi cuvintele erau blânde,-abia şoptite,-a simţit în suflet fiori reci,
" Am fost pescar pe mare, Doamne, ani aproape patruzeci."
Poarta de-Aur s-a deschis larg, iar sfântul Petru de după auritul gard:
" Fă-te-încoa', vagabond bătrân, tu ţi-ai avut deja partea ta de Iad."

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce nu mi se-ntâmplă, se pare, doar mie:
Aproape mi-e teamă să scriu poezie,
Căci stropii tânjesc după replica ta.

Un şarpe albastru şi lung mă-nconjoară,
Mă strânge, mă-mpinge cu forţă la vale,
Visez un moment că sunt braţele tale,
Apoi văd că-i toamna, ciudată, bizară.

Şi totuşi, mi-e cald încă gândul - şi scrisul,
M-agăţ de iubire ca timbrul de plic,
Sperând să mai ţină fiorul un pic
Şi-odată cu el, să continuie visul...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva!
Şi cred că, era şi firesc să se-ntâmple,
Când simt poezia cum plouă pe tâmple
Şi buzele-mi murmură replica ta.

În braţele toamnei mă legăn şi eu,
Visez vinovat, că sunt braţele tale.
Dar, când mă loveşte un vânt în rafale,
Abia te zăresc, ca un trist imprimeu.

Şi totuşi mai pot să te-aduc lângă mine,
În versuri de dor te alint şi te chem.
Că, n-ai să m-auzi, ca şi tine, mă tem-
Hai, spune-mi, cum, toamna, s-o fac de ruşine?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rând

Există o lege
legea rândului obligatoriu
dacă mergi la doctor
stai la rând
chiar dacă eşti planificat
cu zi fixă şi oră

stai la rând
să plăteşti pâinea cumpărată
deşi eşti planificat
de foame
la oră fixă

unde te duci
împins de bucurii
de necazuri
stai la rând

stai la rând
să prinzi rând

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

Nu-i toamna aceasta la fel cum era -
Iubite - nfloreşte din nou liliacul,
Se-ncurcă în stele şi-n noi zodiacul,
Se-aprinde în cer pentru noi înc-o stea.

Nu-i vreme de chin, când în ochi mă priveşti -
Albastrul te cheamă-n poeme de vară,
Le am toate-n mine, chiar dacă afară
E toamnă. Tu vino, să-mi fii cât mai eşti!

Că vin eu, sau tu şi că-i toamnă în noi,
Nu-i nicio problemă, de-om fi împreună;
Ne-om ţine în braţe sub clarul de lună
Şi prin anotimpuri vom trece-amândoi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul de apoi

Lui Ştefan Doru Dăncuş

Mă împiedic de cer şi pietre

mă împiedic de copilărie Doamne

aceasta nu-i uşa raiului Petre

mersul şi zborul să-l condamne

Mă împiedic de copilărie Doamne

mă împiedic de toţi şi de toate

sunt copil de-o mie de toamne

timpul întotdeauna are dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 martie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem...

Nesfârşite şiruri de Suflete albe ca neaua
Urcă pe acea invizibilă scară
Pe care chiar la Poartă
Sfântul Petru le aşteaptă,
La loc de verdeaţă le aşează,
Aripi de îngeri pe când Cerul luminează,
Sufletele le îmbrăţişează, Raiul intreg le arată,
Apoi cu Iubirea Domnului le îmbracă
Ca si ele să strălucească
Şi, de acolo deznădejdea noastră
departe s-o gonească!!!

Dumnezeu, pe toţi cei căzuţi
in războiul cu Coroana cea neagră a morţii
Cu mila Sa să îi primească şi în Lumina Veşniciei
pe veci să-i odihnească....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre

Aceste păsărele ciripesc
Peste livezi de vişini şi de nuci
De faţă-mi vine chiar să mă ciupesc:
E "Zbor deasupra unui cuib de cuci"?

În bloc la mine este gălăgie,
O bormaşină sparge un planşeu;
Sper să nu fac acum o nevralgie:
În blocul ăsta vreau să ţip doar eu!

E ora două noaptea şi un moş
De la etajul trei îşi trage apa,
Afară se aude un cucoş,
De-al naibii nu mi se închide pleoapa!

Acuma este linişte, în fine
Încerc să dorm, pentru a câta oara?
Şi printre rugăciunile creştine
Aud cum cârâie sub geam, o cioară!

poezie de Doina Răducanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa (2) - a doua replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre

Eu sunt, de fel, un cititor diurn,
Îmi plac, nespus, ideile rebele,
Citind, mă simt în vârful unui turn
Şi, de acolo, pot citi în stele.

Eu sunt, de fel, un cititor cu fler,
Citesc şi printre rânduri, elegant,
Citesc din Poe, Rimbaud şi din Baudelaire,
Din Hegel, Schiller, Goethe şi din Kant.

Cititu-i, pentru mine, sănătate,
Citesc Rabelais, Cervantes şi Balzac,
Zic unii, răi, că, după facultate,
Mi-aş pregăti examenul de BAC!

Eu niciodată cartea n-o arunc,
Dar noaptea, când se potolesc drumeţii,
Aş adormi, în fine, ca un prunc,
De n-ar ţipa, în capul meu, sticleţii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa... - replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre

E noaptea iapă alergând sub pinten,
Cu tropot, peste plaiuri carpatine,
Iar gândul meu, un şarpe trist dar sprinten,
Prin stele face slalom către tine.

Te-am tot visat, dar visul n-are sânge,
Te-am desenat, dar n-am găsit culoare
Să-mbălsămeze îngerul ce plânge
Alăturea de ţipăt de cocoare...

E miezul nopţii, iarba ninge greieri,
Vecinii s-au culcat de ore bune,
Tu, pe câmpia cerului, cutreieri
Apoi adormi, cu zâmbetul pe strune...

Iar gândul meu se face-n fine, deltă,
Ca vârsta ce-şi dilată-ntruna, anii,
Şi-aş adormi, în noaptea naltă, zveltă,
De n-ar ţipa-n piscine, cormoranii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!